„Spiritualitate tătară“, de Ibram Nuredin, un ghid despre mentalul colectiv al tătarilor din România
Limba tătară apare menționată în Atlasul Lingvistic UNESCO al Limbilor în Pericol. În România se vorbește din ce în ce mai puțin de către generațiile de după anul 1965 și are premisele de a deveni „o limbă de muzeu“. Expresia îi aparține profesorului universitar dr. Ibram Nuredin, care și-a propus să o salveze de la uitare, cu mijloacele intelectualului, prin cuvântul rostit, dar mai ales cel scris, lăsat moștenire generațiilor care vor veni. Așa s-a născut lucrarea „Spiritualitate tătară“, prima dintr-o serie de patru volume. O lucrare necesară pentru tătari, dar și pentru români, în special pentru dobrogenii alături de care trăiesc de secole.
Conceput sub forma unui „dicționar de religie islamică conturat prin proverbe și expresii din limba tătarilor din România“, volumul bilingv „Spiritualitate tătară“ / „Romanya Tatarlarinda Maneviyat“ (I) apare sub egida recent înființatei Asociații de Cultură Tătară „Barsin. Birsin“ / „Exiști. Ești unic“.
Cartea, apărută în 2020 la editura ieșeană StudIS, însumează peste 180 de pagini și este structurată în opt capitole: I – Necesitatea dialogului interreligios într-o lume pluralistă; II – Allah – Temeiul monoteismului islamic; III – Numele preafrumoase, sublime ale lui Alla – în ordine alfabetică; IV – Proverbele – oglinda vie a existenței și personalității etniei turco-tătare; V – Din înțelepciunea tătarilor; VI – Proverbe, expresii, locuțiuni cu și despre Allah; VII – Dicționar de religie islamică conturat prin expresii și proverbe din limba tătară și VIII – Addenda – Texte literare.
Supraviețuire prin limbă și cultură
„Tătarii au supraviețuit și supraviețuiesc prin limbă și cultură. Limba, folclorul, obiceiurile și tradițiile au dat culoare, relief, sensibilitate, bogăție și frumusețe trăirii lor existențiale. Limba maternă, limba tătară, cultivarea și practica ei sunt primul semn și primul mijloc al identității naționale. Din păcate, din varii motive – în principal din neincluderea în sistemul de învățământ preuniversitar (grădinițe, școli, licee) de stat – limba tătară este puțin sau deloc folosită social – chiar în familie – de generațiile de după anul 1965“, afirmă autorul în „Argumentul“ cărții.
Din păcate, ca un efect al „uitării“ limbii, „tradițiile – laice și religioase – cutumele strămoșești legate de viața de zi cu zi au început și ele să-și piardă din vitalitate, se diluează și într-un orizont temporal dispar, vor dispărea cu certitudine în viitor“.
„Cultura noastră tătară este mai degrabă o cultură populară, orală, locală, nescrisă“
Pericolul este cu atât mai mare cu cât, atrage atenția profesorul Ibram Nuredin, „cultura noastră tătară – lingvistică, artistică, religioasă – este mai degrabă o cultură populară, orală, locală, nescrisă. O cultură transmisă din generație în generație, conservată în maxime și proverbe (atasözler), în expresii și alocuțiuni (aytım), în ghicitori (tapmașa) și povești moralizatoare (nasiyat), în cântece improvizate în formă de distihuri (beyt) strigate într-un dialog dintre două persoane și/ sau două grupuri (șın), în cântece (türkĭ), ca bucăți muzicale cu cuvinte, în mici istorioare, povestiri, relatări în proză (hihâye), în basme (masal), în balade, epopei (destan), în mituri, legende (efsane). Dansul (oyın havalari) și preceptele religioase islamice ce au circulat au conturat spiritualitatea omului simplu, cvasi majoritar de la sate, trăitor aici, în spațiul românesc“.
Limba tătară, o parte a spiritualității umane
„Am scris această carte cu dorința de a promova spiritualitatea tătară (…) Sunt pătruns de necesitatea învățării limbii tătare, care poate fi minoritară, care poate fi regională, dar care este parte a spiritualității umane“, a spus prof. univ. dr. Ibram Nuredin, pe 18 septembrie, cu prilejul prezentării sale, în aula „Adrian Rădulescu“ a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).
„Acest prim volum «Spiritualitate tătară» este un reper, un ghid, un îndrumar despre ceea ce numesc eu mentalul colectiv al comunității tătare din România. Cartea s-a dorit a fi un imbold de cunoaștere și aprofundare a spiritualității tătarilor din România. Este un îndemn privind necesitatea dialogului, a comunicării, necesitatea cunoașterii celui de lângă tine. Și, bineînțeles, cartea este un imbold de cunoaștere a limbii tătare. Cartea este bilingvă, în sensul în care anumite texte sunt doar în limba română, anumite texte sunt doar în limba tătară, iar altele sunt și traduse“, a mai spus autorul.
„O particularitate a existenței mele: eu am știut limba română înainte de a învăța limba tătară“
Privind sub acest aspect bilingv, cartea este și un omagiu adus limbii române, după a subliniat și prof. univ. dr. Ibram Nuredin: „Româna este limba în care eu m-am format, limba studiilor mele, limba în care am crescut și în care creez. Există o particularitate a existenței mele: eu am știut limba română înainte de a învăța limba tătară. Limba tătară am început să o învăț pe la 10-11 ani“.
„Această carte este pentru mine o recâștigare a identității tătare, a faptului că sunt membru al comunității tătare, deși am fost format ca om spiritual în limba română“, a adăugat autorul.
„Această carte cuprinde 250 cuvinte cheie și aprox. o mie de proverbe și expresii, tălmăcite și în limba română și ilustrate cu peste 300 de texte literare, dar numai în limba tătară (…) În bagajul meu cultural sunt și alte proverbe legate de muncă, de dragoste, de trăsăturile omului, de călătorii. Nu am numărat câte proverbe am depozitat de-a lungul timpului, dar ele vor apare în cărțile care vor urma, dacă mă ajută sănătatea și bunul Allah să le realizez“, a mai spus prof. univ. dr. Ibram Nuredin.
Referitor la aceste proverbe, poeta Emel Emin, prezentă la evenimentul editorial de la Muzeul de Istoriei Constanța, a spus: „Cu aceste proverbe au fost împodobite casele, pentru că în casele islamice sunt interzise figurile umane, pentru a se evita cultul personalităților. În schimb, casele au fost împodobite cu versete din Coran, cu versuri și astfel de proverbe“.
„Ceea ce a strâns domnul Ibram Nuredin este foarte valoros. O limbă este învățată când îi sunt cunoscute proverbele, zicătorile. Altfel nu se poate spune că omul stăpânește bine limba. De aceea, cartea aceasta (n.r. – Spiritualitate tătară) este o carte valoroasă. Așteptăm și volumul al doilea“, a adăugat Emel Emin.
Prezentarea cărții „Spiritualitate tătară“, volumul I, organizată pe 18 septembrie, este primul eveniment organizat de MINAC, în aula „Adrian Rădulescu“ în context epidemiologic.
Autocunoaștere și cunoaștere
În deschiderea evenimentului, gazda manifestării editoriale, directorul MINAC, cercetătorul științific dr. Sorin Marcel Colesniuc, a făcut o scurtă prezentare a celor opt capitole ale lucrării și a citit cele mai frumoase pasaje în lucrare suscitând astfel interesul pentru lectură al celor prezenți la evenimentul editorial.
„Această carte este un dicționar tătaro-român, un dicționar explicativ tătaro-român, dar și un dicționar filosofic. Este o modalitate de a ne permite nouă, românilor, de a înțelege mai mult religia musulmană (…) Ideea cărții este cea de cunoaștere“, a apreciat dr. Lavinia Dumitrașcu.
În programul evenimentului editorial a fost inclus și un emoționant moment artistic oferit de grupul vocal Boztorgay având-o ca solistă pe Chimiran Chivu, cea care la final a încântat publicul și cu un cântec din repertoriul regretatei soliste de muzică dobrogeană Natalia Șerbănescu.
Omagiu strămoșilor, mulțumiri familiei și contemporanilor
Volumul bilingv „Spiritualitate tătară“ are și o galerie foto, cu reproduceri din albumul de familie al autorului – tatăl Salim și mama Cadrie Ibram, unchii Izet și Regep – și reproduceri după cărți poștale ilustrate vechi din colecția lui Gheorghe Stănescu.
Profesorul Ibram Nuredin dedică tomul comunității tătare, dar și familiei: „nepoților Esra, Ayan și Alia și cu aducere aminte bunicului meu imam (sokta) Seit Ibram Chengi Amet, un om luminat, cu dragoste de om și țară, cu origini în Bahçesaray (Crimeea).
Gânduri alese se îndreaptă și asupra „distinsei doamne (Totay) a sufletului meu, soția Ghiulgian, «trandafirul» inimii și vieții, fără de al cărei sprijin, susținere și înțelegere, această carte nu ar fi căpătat contur și materializare“.
Mulțumiri îi sunt aduse și regretatului medic Chemal Taner, răpus de coronavirus, pionier al implantologiei dentare în România, care își mărturisise disponibilitatea de a susține financiar apariția volumului, precum și lui Belgin Naim, cel care a preluat această misiune.
În loc de concluzie… portret de tătar, spre o mai bună cunoaștere
„Comunitatea tătară, tătarii din România, de secole pe acest pământ ospitalier și în acest colț de țară, Dobrogea, au o istorie milenară uluitoare, o cultură fabuloasă, au vocația muncii și dăruirii sociale, sunt oameni generoși și loiali, oameni simpli și direcți, cu o demnitate nedisimulată, care, uneori, poate ajunge la orgoliu nejustificat.
Tătarii sunt ospitalieri, cu respect pentru om și oameni, pentru Dumnezeul lor Atotputernic și Milostiv, Allah. Ei au dăinuit cu demnitate secolele și au dăinuit nu doar pentru că aveau forță și sprinteneală fizică, ci și agerime, istețime spirituală, înțelepciune fiind «o prezență istorică, exotic-culturală și cu relevanță socială (Gabriel Andreescu).
Iubitori de artă și frumos, pentru tătari, tradiția în sine și creațiile culturale au valoare de normă socială și obiceiurile vieții de zi cu zi au fost, uneori, chiar mai puternice decât recomandările și legile statului/ statelor pe care le-au cucerit sau/ și în care au trăit.
Tătarii zilelor noastre sunt răspândiți într-un areal geografic întins, cu comunități mai mult sau mai puțin consistente în Crimeea, republicile ex-sovietice (Tatarstan, Kazahstan, Turkmenistan etc.), în SUA, Canada, Australia, în țările vest-europene (de pildă Germania, Olanda), în Polonia, Lituania, în Turcia și, desigur, în România, unde au o istorie și o cultură aparte.
Azi, tătarii nu au o patrie politică, o organizare statală, un stat național propriu, un stat democratic, autonom, independent, liber.
Pentru noi, tătarii din România, proiectul de viitor pe plan politic, social și cultural este legat de Crimeea istorică.
Avem șansa – prin cultură, cunoaștere, dialog, comunicare – să refacem și să actualizăm patrimoniul nostru istoric și cultural, conștiința de sine a etniei tătare dintr-o Românie europeană, dintr-o Românie stat european, democratic. Avem șansa să ne promovăm identitatea, originalitatea și diferența, să reconfigurăm/ reconstruim/ reclădim identitatea noastră etno-lingvistică și cultural-religioasă“. (Extras din „Argumentul“ volumului „Spiritualitate tătară“)
Volumul al II-lea al proiectului editorial „Spiritualitate tătară“ este în lucru și el va face trimitere la tradiții laice și religioase și la ghicitori.