„Doi tineri din Verona“ și călătoriile lor inițiatice, un regal vizual pe scena Teatrului de Stat Constanța
„Doi tineri din Verona“, un text de Shakespeare, în viziunea regizorală a lui Alexandru Mâzgăreanu, este cel mai nou spectacol al Teatrului de Stat Constanța. Cu acest titlu, Dramaticul constănțean a deschis, pe 5 septembrie, sala de spectacole, închisă aproape jumătate de an din cauza epidemiei de coronavirus, inaugurând totodată stagiunea 2020-2021. Un început de stagiune pus sub semnul întrebării, tot din cauza insidiosului virus (reprezentațiile din următoarele weekend-uri au fost anulate), dar aceasta este altă poveste. Acum, în prim-plan se află „Doi tineri din Verona“.
De la Verona în exotica Țară a Soarelui-Răsare
Pentru că în zilele noastre decalajul dintre Verona și Milano nu ar fi fost relevant, regizorul a plasat acțiunea în Verona și în exotica Țară a Soarelui-Răsare. Astfel, contrastul între cele două culturi, cea europeană și cea asiatică, japoneză, este fermecător de evident.
În această manieră, spectatorul este invitat să parcurgă, împreună cu cei doi tineri din Verona, Valentin și Proteus, un drum inițiatic, în epoca globalizării, de la efervescentul joc de fotbal american către rafinata cultură japoneză, unde gesturile și trăirile temperate se înrudesc cu ritualul, iar totul este ridicat la grad de artă.
Tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu a păstrat replicile ritmate și pline de tâlc ale lui Shakespeare, în traducerea Luciei Verona, firul epic și tensiunea poveștii, dar a transpus publicul într-o atmosferă exotică, la granița dintre două culturi diferite.
O apariție de musical
Interesant modul în care este introdus publicul în atmosfera piesei shakespeariene: într-un ritm alert cu un meci amical, o etalare explozivă de tinerețe și robustețe.
Odată meciul închinat, sentimentele se exprimă pe note muzicale, tonul fiind dat de expansiva și isteața Lucetta, care are răspuns la orice întrebare referitoare la pretendenții la mâna stăpânei sale.
Energică, într-o formă excelentă în rolul Lucettei, Florina Stănculeț este expansivă, fermecătoare, cântă și se mișcă cu dezinvoltură, potrivindu-i-se partitura de solistă, în timp ce ceilalți prieteni (componenți ai echipelor de fotbal) fac backing vocals.
Spectacolul „Doi tineri din Verona“ are o mare putere de seducție la nivel vizual, de la costume, creație a Alexandrei Mâzgăreanu, până la decorul imaginat de Andreea Săndulescu, alcătuit din panouri mobile în care fundalul este (re)construit, în funcție de atmosferă, ca și cum s-ar asambla piesele unui puzzle.
Mai ales costumele statuare, impozante, ceremoniale, sacerdotale într-o anumită măsură, atât cele în culori vii, cât și cele terne, dar cu falduri bogate, reprezintă un spectacol în sine, farmecul întregului ansamblu scenografic fiind potențat de jocul de lumini și de „aburii“ care învăluiesc personajele (de lighting design s-a ocupat Daniel Klinger).
Dincolo de replici și de firul epic, aceste elemente – decoruri, costume, lumini, muzica lui Alexandru Suciu, precum și coregrafia semnată de Baczo Tunde – creează un spectacol în sine.
Tradiție și modernitate
În „Doi tineri din Verona”, regizorul Alexandru Mâzgăreanu împacă două lumi diferite: tradiția și modernitatea, care se relevă mai ales la nivel vizual, în vestimentația personajelor. Cei doi tineri din Verona joacă fotbal american și sunt îmbrăcați corespunzător, cu șorturi și tricouri.
Costumul bărbătesc clasic și sobru (cei doi prieteni schimbă șortul și tricoul – de acasă, pentru a îmbracă costumul business al omului matur) simbol al maturității și civilizației europene, precum și ținuta sport a lui Speed, accesorizată cu șapca cu cozorocul la spate, simbol al nonconformismului tinerei generației, contrastează cu chimonourile picturale ale Silviei și suitei sale, cu pălăriile conice din paie de orez și vestimentația niponilor.
Servi… ca la carte
În țesătura dramatică a spectacolului shakespearian își fac locul două personaje care aduc o doză consistentă de comic de cea mai bună calitate: Lance (slujitorul lui Proteus) și Speed (care servește interesele lui Valentin).
Recent angajat la Teatrul de Stat Constanța, (la fel ca și Cristiana Luca, Cătălina Mihai, Andrei Bibire și Florin Aioane), Lucian Iftime este actor cu o voce foarte bună.
Mi-a plăcut tehnica rostirii sale în interpretarea poemului eminescian „Luceafărul“, prezentat în primăvară, în cadrul proiectului online „#pe scena Bac-ului“, realizat de Teatrul de Stat Constanța, în cadrul unui protocol de colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean.
Este un actor cu certe disponibilități către comedie, iar interpretarea sa efervescentă din „Doi tineri din Verona“ (în special monologul) în rolul sensibilului, aerianului, dar și realistului servitor al lui Proteus, m-a trimis cu gândul, preț de câteva clipe, la robustețea umorului lui Horațiu Mălăele.
Actrița Cătălina Mihai, cea care a intrat în rolul celuilalt servitor, Speed, are o vădită înclinație spre ludic (vizibilă și în „Meciul de comedie. Spectacol de improvizație“, ultima premieră a Teatrului de Stat Constanța din stagiunea 2019-2020) .
E o actriță căreia îi place să (se) joace, să-și moduleze vocea pentru a ieși din corsetul convenționalului. Vocea sa de copil, cu stridențe inteligent dozate, onomatopeică pe alocuri, s-a pretat foarte bine și la travestiul din „Doi tineri din Verona”. Interpretează un Speed sprințar, devotat, dar și foarte credincios și serios atunci când contextul o cere. La fel ca amicul său Lance.
O apariție de teatru Noh
Regizorul Alexandru Mâzgăreanu nu s-a limitat doar la a aduce pe scenă farmecul Japoniei, la nivel vizual, prin costume, ci a propus o incursiune în cultura Țării Soarelui-Răsare. A introdus și elemente de teatru Noh (Nō), prin dansul demonului purtând masca cu coarne Hannya, simbol al sentimentelor negative – gelozie, trădare, obsesii, pulsiuni erotice – cărora le cade pradă Proteus.
Un dans teribil și frenetic purtând în el germenii pierzaniei. Proteus devine un personaj damnat, aflat în puterea demonului, fiind astfel absolvit de vină. Fantomaticul și tumultuosul rol al demonului a fost interpretat convingător de Alina Manțu la antipod cu celălalt rol, al delicatei slujnice a Silviei, îmbrăcată în chimono.
Cei patru tineri îndrăgostiți
Cristiana Luca, o altă tânără actriță venită de curând în colectivul teatrului, apreciată și în „Jocuri în curtea din spate“, de Edna Mazya, în regia Dianei Mititelu, unde a interpretat rolul principal, a cucerit publicul prin atuurile sale fizice – frumusețea chipului, silueta zveltă – ci și prin modul în care și-au construit personajul, cu gesturi reținute, bine armonizate cu replicile.
Silvia interpretată de ea este delicată și devotată, dar mocnește și de revoltă, și de dispreț la adresa insistentului și trădătorului Proteus, subjugat de frumusețea ei.
Firești în rolurile lor de tineri, ajutați și de vârstă și de condiția fizică excelentă, Andrei Bibire (Valentin) și Florin Aioane (Proteus) au construit cele două personaje aflate mereu în centrul atenției. De altfel, în jurul poveștii lor și a relației dintre ei, care evoluează de la prietenie la conflict, se construiește întreg spectacolul.
Ecaterina Lupu, pe care publicul constănțean a văzut-o și a admirat-o în producțiile anterioare ale Teatrului de Stat, unde i s-a încredințat rolurile principale cu o mare încărcătură dramatică („Lasă-mă și intru!“, de John Ajvide Lindqvist, regia Vlad Cristache și „Jocuri în curtea din spate“), dar și în mai colocvialul „Meci de comedie“, a interpretat-o, de această dată, pe Iulia, iubita părăsită de Proteus, care găsește în ea energii nebănuite pentru a lupta pentru iubirea ei.
O păpușă care nu se lasă trasă pe sfoară
Rolul impozantului și intransigentului împărat al Japoniei, tatăl Silviei, care nu se lasă tras pe sfoară de Valentin, condamnându-l la orbire și surghiun, i-a fost încredințat unei… păpuși, animată de trei actori, așezați unul în spatele celuilalt.
Doi dintre ei, actori la Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de mare“ Constanța (Grațian Prisacariu și Arina Cojocaru) i-au însuflețit cu măiestrie gesturile, iar cel de-al treilea (Liviu Manolache) i-a dat glas gândurilor folosind modulații vocale sugestive.
Acest trio dinamic la nivel de gest și de detaliu a creat un personaj original, spectral, temut, suspendat între cer și pământ, deasupra muritorilor de rând.
Liviu Manolache, interpretează și rolul nobilului și intransigentului tată a lui Proteus, Antonio, având o apariție episodică în tandem cu Maria Lupu, în rolul servitoarei familiei, Pantina: momentul în care se ia decizia ca fiul să ia drumul străinătății.
Actrița Maria Lupu apare apoi pe scenă în travesti și creează un rol interesant, cel al hangiului care o duce pe Iulia, deghizată în bărbat, pe urmele iubitului său.
Deși negativ, rolul Turio, naivul pretendent la mâna Silviei și implicit rivalul lui Valentin, interpretat de actorul Andrei Cantaragiu într-o notă grotescă bine strunită, devine un personaj simpatic, plin de haz.
Alexandru Medveghi are două apariții episodice în spectacol, una în echipa de tineri veronezi, iar cealaltă în rolul curteanului de încredere al Silviei, Eglamour.
Grupul de proscriși, același trio care inițiază ritualul de purificare al lui Proteus, din final, se contopește într-un singur personaj. Cei trei actori Thedor Șoptelea, Ștefan Mihai și Vlad Lință impresionează dincolo de cuvinte cu prezența lor statuară și gesturile care coboară în ritual.
Spectacolul „Doi tineri din Verona“ se pretează la diferite interpretări și lasă amintiri frumoase în sufletul cui îl vede.
Cert este că prezintă la nivel metaforic un drum inițiatic de la adolescență la maturitate, de la meleagurile natale, acolo unde sunt părinții și prietenii, către alte spații culturale, unde se pot acumula cunoștințe și experiențe noi, uneori sfâșietoare.
Este, totodată, un drum al autocunoașterii, către sine și dinspre sine.
Sursă foto: Teatrul de Stat Constanța – credit foto Marian Adochiței