Constantin Chiriac: „Festivalul «Miturile Cetății» trebuie să devină o mândrie a comunității“
A intrat deja în cel de-al patrulea al existenței sale străduindu-se să reînvie la malul Mării Negre tradiția сelor două ediții a „Serilor de teatru antic“, inaugurate la sfârșitul anilor ’70. An de an, începând cu ediția inaugurală din 2016, Festivalul Internațional de Teatru „Miturile Cetății“ (a cărui ediție cu numărul trei a avut loc în perioada 20-27 iunie 2018, în organizarea Teatrului de Stat Constanța) este un prilej pentru publicul de la Marea Neagră de a vedea ce spectacole se montează pe alte scene din țară, dar și din străinătate.
Printre invitații de la această ediție, pentru al treilea an consecutiv, s-a aflat și Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu, condus de actorul Constantin Chiriac, managerul care a transformat frumosul oraș transilvănean într-o capitală a teatrului dăruindu-i al treilea cel mai important festival de acest gen din Europa.
Prezent la Constanța în calitate de actor, cu recitalul de poezie religioasă „Metanie Ție, Părinte!“, susținut pe 24 iunie, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, și în rolul titular din spectacolul „Oidip“, după Sofocle, în regia lui Silviu Purcărete, susținut în ultima zi a festivalului, pe scena Teatrului de Stat Constanța, Constantin Chiriac a acceptat invitația site-ului CulturăConstanța de a vorbi, pe scurt, despre „Miturile Cetății“, Constanța și Sibiu.
Cu ce gânduri ați venit la ediția a III-a Festivalului Internațional de Teatru „Miturile Cetății“, organizat de Teatrul de Stat Constanța?
Constantin Chiriac: Am ținut să fiu de la început alături de teatrul de aici, de Dana Dumitrescu, de echipa festivalului, pentru că e un loc care are nevoie de un astfel de festival. E vorba de trecutul uriaș care înseamnă mai mult de 2000 de ani de Ovidiu, care a trăit aici, a ctitorit, a lăsat semne pentru eternitate. Nu întâmplător am venit la fiecare ediție. La prima ediție (n.r. – 2016) am venit cu „Electra“, la a doua ediție am venit cu „Metamorfozele“ lui Ovidiu, iar anul acesta am venit cu două daruri: un spectacol-mărturisire, „Metanie ție, Părinte!“, pe care l-am făcut în bisericile din România și în toată lumea, și „Oidip“, în regia lui Silviu Purcărete, un spectacol care a mers pe toate meridianele, care a dat credibilitate artei și culturii românești. Grație acestui spectacol, în Japonia, am fost primit de Împărat. De asemenea, am fondat un proiect foarte important, pe care acum îl definitivăm, este vorba despre un spectacol kabuki în interpretare europeană cu care vom deschide jocurile culturale și olimpice din 2020, de la Tokyo. Iată că de fiecare dată am venit la acest spectacol cu lucruri de excepție, de calitate, pentru că fără astfel de dimensiuni nu avem cum să creștem un festival. Dacă toți participanții care vin la acest festival ar gândi în această manieră, în mod cert festivalul s-ar impune mult mai repede, pentru că omul are nevoie de mare calitate, are nevoie de speranță, are nevoie de lumină, are nevoie de dăruire. Viața e cel mai important dar, iar noi nu avem niciun merit că am primit-o și atunci, dacă vom învăța la rândul nostru să dăruim la modul profund, nu venind cu jumătăți de măsură, în mod cert viața noastră, a tuturor va fi mai frumoasă. Iar acest festival ( n.r. – Festivalul „Miturile Cetății“) este un bun augur pentru Tomis, pentru tot ceea ce înseamnă cetatea antică, pentru toate orașele care sunt pe țărmul mării, pentru că e important să existe un festival de mare calitate.
Referitor la „Oidip“, noi, constănțenii, ne amintim cu mândrie că marele Purcărete a debutat chiar aici, la teatrul din Constanța, și că aici a montat primele sale spectacole de teatru antic.
Constantin Chiriac: E bine că știți acest lucru și e bine că invocați această istorie, pentru că, într-adevăr, după ce și-a terminat studiile, a venit aici, a început cu acel festival de teatru antic (n.r. – „Seri de teatru antic“), de asemenea a făcut și un spectacol foarte interesant de păpuși și, nu întâmplător, în majoritatea spectacolelor lui se găsesc aceste semne a ceea ce înseamnă zona bâlciului, zona magiei, zona păpușii, zona jocului, a bucuriei de a dărui, de a ne întâlni cu perioada copilăriei. A avut o perioadă foarte frumoasă, regretă că nu a putut să vină aici, și-ar fi dorit, dar este foarte ocupat. După Festivalul de la Sibiu a fost nevoit să plece, pentru că are proiecte foarte importante de dus la capăt, dar m-a rugat să aduc gândul lui bun și salutările de rigoare pentru toți cei care sunt aici, pe malul mării.
Referitor la malul Mării Negre, ce amintiri vă leagă de acest spațiu?
Constantin Chiriac: Vrând-nevrând, marea este o atracție uriașă. Este locul în care te întâlnești cu infinitul, este locul în care te întâlnești cu nemărginirea. Actor tânăr fiind, am fost la toate galele studențești și mai ales la Gala Tânărului Actor, care se desfășura la Costinești. Am fost la prima ediție și atunci am luat Marele Premiu al Juriului. Și i-am promis (având 20 de ani atunci, fiind mai tânăr decât cei care intrau atunci la IATC, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică) președintelui juriului, Valentin Silvestru, că, până la 35 de ani voi veni la fiecare ediție. Și am venit la fiecare ediție, am luat toate premiile posibile, iar după a șasea ediție nu m-au mai primit în competiție, m-au primit cu recital excepțional, alături de marele actor Cozorici, care era unul dintre cei mai mari recitatori, și așa mi-am desăvârșit tehnica rostirii, făcând nenumărate recitaluri. Am în repertoriu poezie cât să recit încontinuu trei săptămâni.
De ce credeți că are nevoie Festivalul „Miturile Cetății“ de la Constanța astfel încât să ajungă la tot atât de multe ediții ca cel de la Sibiu, care anul acesta a ajuns la cea de-a 25-a ediție?
Constantin Chiriac: În primul rând, să aibă un sprijin al comunității. Trebuie să aibă sprijinul politicienilor. El trebuie să devină o nevoie, o mândrie a comunității, a locului. În același timp, el trebuie să ajungă să atragă ca un magnet. La Sibiu, pentru anul viitor și pentru anul 2020, camerele de hotel sunt ocupate de acum pentru festival. Doresc din toată inima ca acest lucru să se întâmple, prin calitate, și acestui festival de la Constanța. Anul acesta i-am avut ca invitați pe Mikhail Baryshnikov, Isabelle Huppert, Peter Sellars, nume uriașe pe care eu, ca tânâr actor, nu mi-am imaginat că îi voi întâlni vreodată, iar acum sunt partenerii mei.
Cum reușiți această performanță an de an?
Stând cu picioarele pe pământ, în realitatea cotidiană, și mângâind cu palmele cerul.