„8 tați“, abordare îndrăzneață și joc impecabil
Tonic, profund, răscolitor, actual, altfel… Un astfel de spectacol, „8 tați”, scris de autoarea elvețiană de limbă germană Tina Müller, și-a făcut intrarea în repertoriul Teatrului de Stat Constanța, în weekend-ul 21-22 mai.
Spectacolul de licență al tinerei regizoare Irisz Kovacz, studentă în anul al treilea la specializarea Regie de teatru a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeş Bolyai“ din Cluj, este un spectacol care consumă și te consumă. Pentru că, deși are aparența unei tragicomedii, subiectul adus în prim-plan este unul sensibil, care forează străfunduri psihologice – criza unei adolescente care nu și-a cunoscut niciodată tatăl, crescută de o mamă, care o trimite adesea la bunici, – aidoma „Strigătului” lui Munch.
Cu o lejeritate nemaipomenită, sincronizându-se ca un mecanism elvețian, cei cinci actori din distribuție – Ecaterina Lupu, Cristiana Luca, Theodor Șoptelea, Andrei Bibire şi Florin Aioane – acționează adesea ca un singur personaj, complex și polifonic, se completează perfect, păstrându-și individualitatea. O notă distinctă o face personajul principal, Nico Katz, interpretată de Ecaterina Lupu, cu o intensitate ce nu scade, ci se accentuează, care rămâne constanta spectacolului. Ceilalți actori, într-un adevărat tur de forță, fiecare interpretează mai multe personaje – ele fac parte din amintirea adolescentei ajunse la 19 ani – trecând cu ușurință de la un registru la altul.
Cu o lejeritate uimitoare, Cristiana Luca o interpretează pe Rosa, mama adolescentei, la diferite vârste, dar și alte personaje. La fel ca și Theodor Șoptelea care este și „grasul de bunicul“, și sora cea mică și foarte răsfățată a Nicolei, Shanti, pe care o interpretează de la naștere până când ajunge la adolescență, dar și tânărul seducător american de care se îndrăgostește Nico. La fel și Florin Aioane, care interpretează o simpatică și hotărâtă bunică, într-un moment de o mare frumusețe și Andrei Bibire, care este srilankezul Marudur, soțul Rosei, tatăl lui Shanti și, în același timp, tatăl vitreg al lui Nico Katz. Toți patru îi interpretează apoi pe „băieții“ de cartier, cu preocupări de vandali, din anturajul personajului principal, precum și pe membrii familiei americane care o „înfiază“ pe Nico.
Scenografia minimalistă este creată de Theodor Niculae, student în anul al doilea al secției de Scenografie teatru și film din cadrul Universității Naționale de Arte Teatrale și Cinematografie „I.L. Caragiale“ din București. În realizarea decorurilor s-a mizat dihotomia alb-negru sugerând dualitatea lumină-întuneric, vizibil-ascuns. Pe fundalul negru, într-un plan superior, se proiectează o ușă albă – ușa tatălui necunoscut – în spatele căreia se află răspunsurile întrebărilor mistuitoare pe care și le pune personajul principal: Nico Katz. Pe acest fundal este sugerat „un cartier de case tip de la periferia unui orășel”: cinci căsuțe albe, cu etaj, uneori cu geamuri de un alb lăptos, luminescent, prin care se văd mișcându-se siluete negre. Cinci case, ca niște căsuțe de melc, în care personajele ies și intru, se arată și se ascund, rabatând acoperișul.
„8 tați”, de Tina Muller, în regia tinerei Irisz Kovacs și scenografia lui Theodor Niculae, este un spectacol fresh, care-și merită locul în repertoriul diversificat al Teatrului de Stat Constanța, pentru că, cu siguranță, își are publicul lui.
Pe lângă problemele sensibile și de actualitate pe care le aduce în prim-plan, spectacolul „8 tați“ arată valoarea tinerei echipe artistice care l-a realizat – actori, regizor, scenograf – , dinamică și deschisă provocărilor, precum și valoare școlii (școlilor) românești de teatru.
Sursă foto: Facebook – Teatrul de Stat Constanța
