Au trecut nouă ani de când actorul Vasile Cojocaru a plecat „într-o călătorie fără egal“
Au trecut nouă ani de când Vasile Cojocaru, unul dintre marii actori ai Constanței, a plecat grăbit pe drumul fără întoarcere, într-o zi de iarnă geroasă, cu troiene. S-a întâmplat pe 20 ianuarie 2010. Cu doar trei zile înainte, pe 17 ianuarie, împlinise 60 de ani.
„Tata Ică“, după cum îl numiseră dragii lui studenți, a lăsat un gol imens în sufletul celor care l-au cunoscut și l-au apreciat la adevărata lui valoare. Familia, prietenii, studenții și colegii de la Facultatea de Arte, unde preda arta actorului, alături de „mama Dia“, actrița Diana Cheregi care s-a grăbit să-l urmeze, pe 3 martie 2013, colegii actori de la Teatrul de Stat Constanța și colegii de la Uniunea Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, al cărui membru era și publicul, toți păstrează în suflete chipul lui Vasile Cojocaru.
„Tata Ică“ s-a stins aproape de scenă pe care a slujit-o toată viața cu înalt profesionalism. S-a stins la Casa de Cultură a Sindicatelor, în brațele directorului Gheorghe Ungureanu, în așteptarea studenților cu trebuia să repete. Venise mai devreme, pe jos, înfruntând nămeții unui ianuarie alb. Studenții nu aveau să-i mai audă glasul decât în amintire, deoarece „tata Ică“ plecase într-o „călătorie fără egal“ și fără întoarcere.
Debut sub bagheta lui Purcărete
Născut la Constanța, Vasile Cojocaru a absolvit Institutul de Artă Teatrală „I.L. Caragiale“ în 1974. În același an, pe 31 octombrie, a debutat pe scena Dramaticului constănțean în rolul tânărului medic Andrei din piesa „Răsplata“, de Ghiță Barbu, în regia lui Silviu Purcărete. Referindu-se la momentul 31 octombrie 1974, regretata Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, autoarele monografiei „Thalia ex Ponto. La cumpăna de milenii“ consideră că acesta este unul de referință în istoria Teatrului tomitan, deoarece al a marcat trei debuturi, al actorului Cojocaru, al marelui regizor de mai târziu, Silviu Purcărete, și al dramaturgului Ghiță Barbu.
Timp de aproape patru decenii, Vasile Cojocaru a slujit scena tomitană interpretând peste 50 de roluri în piese precum: „Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă“, „Rinocerii“, „Neînțelegerea“, „Trei jobene“, „Penthesileea“, „Visul unei nopți de vară“, „Căsătoria“, „Unde-i revolverul?“. A fost și scenarist pentru spectacolele de teatru antic de mare succes „Oedip“ și „Troia în flăcări“. De altfel, cercetarea sa doctorală s-a concretizat în lucrarea „Covorul de purpură. De la Oreste la Oedip. Teatrul antic în spațiul spiritual dobrogean“.
Teatru, poezie, pedagogie
Aceasta nu este singura carte pe care și-a pus semnătura, deoarece, pasionat de poezie, actorul Vasile Cojocaru, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, a mai semnat: „Expediții în miniatură“, „Imperfectele melancolii“, „Vedere din Mirador“, „Harababuriada“.
Piesa în versuri pentru cei mici, „O călătorie fără egal“, jucată cu succes, încă din timpul vieții, pe scena Teatrului pentru Copii din Constanța și prezentată la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii de la Alacati, Turcia, a fost publicată în volum postum, fiind lansată pe 17 ianuarie 2011, la un de la trecerea sa la cele veșnice.
Pentru a-i cinsti memoria, pe 27 februarie 2010, sala specializării Artele spectacolului din cadrul Facultății de Arte, situată în căminul studențesc CII, a primit denumirea „Sala prof. univ. dr. Vasile Cojocaru“.
De asemenea, în octombrie 2018, Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin“ din Constanţa, în parteneriat cu Colegiul Național de Arte „Regina Maria“ a lansat în memoria sa Concursul Național de Poezie „Harababuriada“, ediția I, dedicat elevilor.