S-a stins o stea a Operei române, tenorul Florin Diaconescu
„S-a stins o stea a Operei române, tenorul Florin Diaconescu!“. Acesta este titlul sub care a apărut vestea tristă transmisă de directorul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“, Daniela Vlădescu, pe pagina sa de Facebook. S-a stins pe 15 martie, la vârsta de 77 de ani.
De ani buni, tenorul despre care specialiștii spuneau că i s-ar fi cuvenit o carieră internațională comparabilă cu cea a lui Luciano Pavarotti, datorită calităților sale vocale excepționale, era colaborator al Teatrului „Oleg Danovski“. Un teatru de care îl lega multe amintiri, deoarece aici a cântat vreme de patru ani, din 1968 până în 1972, după ce debutase la Galați. A părăsit scena Liricului constănțean, pe care nu a uitat-o niciodată, pentru una mai mare, mai ofertantă, scena Operei Naționale București, unde a rămas să cânte 43 de ani!
Pe 20 noiembrie 2015, în cadrul celei de-a 41-a ediții a Festivalului Internațional al Muzicii și Dansului de la Constanța, directorul Teatrului „Oleg Danovski“, Daniela Vlădescu, i-a dedicat o seară lirică și i-a înmânat, în semn de prețuire pentru cele cinci decenii de activitate, o diplomă și o plachetă omagială.
Cu acel prilej, maestrul Florin Diaconescu a spus: „Eu revin cu mare plăcere aici, la Constanța. De când am plecat, din 1972, am revenit în fiecare an, cu roluri consacrate, din: «Pescuitorii de perle», «Boema», «Rigoletto», «Faust», «Madama Butterfly», «O noapte la Veneția», «Liliacul». Ani la rând am susținut, vara, spectacolele în limba germană, pe litoral, la grădinile de vară. Constanța are un teatru unde eu consider că sunt acasă, chiar și acum. M-am bucurat că sala a avut spectatori. În acest deșert cultural în care se află România, Constanța are public. Este un lucru foarte important“.
„Asemenea stelelor, a plecat în tăcere și discreție, ducând cu el raza de lumina cu care i-a încălzit pe toți cei apropiați. Și tot asemenea lor, printre puzderia de stele de pe cer, a lăsat un gol imens! După o activitate artistică extraordinară de 50 de ani, în care a bucurat sute de mii de suflete sensibile, a desăvârșit roluri de operă și operetă, a cântat în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lieduri cu harul dumnezeiesc pe care puțini l-au primit, a plecat dintre noi cu o singura părere de rău, aceea ca o lasă singura pe «rândunica cerească», Daniela, soția și prietena lui de o viață.
În sufletul meu a sădit sentimentul de prietenie adevărată, mi-a dat confortul și sprijinul în clipe de cumpănă profesională și, respectând slăbiciunea mea pentru ființele necuvântătoare, mă numea «piscotoi». De fiecare zi aniversară, chiar dacă nu eram acasă, îmi aducea o minunată crăciuniță, o lasă prietenilor din vecini, ca să am un an mai bun. Nu îmi va mai spune nimeni la telefon «ce faci, pisicotoiule?»
Odată cu plecarea marelui tenor Florin Diaconescu lumea a mai pierdut un exponent al eleganței, respectului, bunului simț, al prieteniei trainice și necondiționate, al umorului rafinat. Florin Diaconescu a fost un bon viveur în cel mai curat sens al cuvântului, s-a bucurat de tot ceea ce viața îți poate da mai bun.
El a fost un soț iubitor și ocrotitor și un prieten care a trăit pentru fiecare dintre noi. A rămas doar amintirea. Să îi cinstim memoria și să nu lăsăm, ingrați, cum ne e felul, să nu lăsăm valul uitării să se aștearnă peste omul și artistul Florin Diaconescu! Condoleanțe Danielei Diaconescu pentru pierderea incomensurabilă pe care a suferit-o!
Adio, prieten drag! Sufletul tău sa ajungă în lumina veșnică, în împărăția celui care ți-a dat o menire minunată pe pământ!“, a transmis azi, 15 martie 2020, soprana Daniela Vlădescu.
În noiembrie 2015, când, pe scena Teatrului „Oleg Danovski“ îi înmânase diploma și placheta omagială pentru întreaga activitate, soprana mărturisise: „Acest om minunat, unul dintre cei mai mari tenori pe care i-a avut țara noastră, care a ales să rămână în țara noastră, mi-a fost și mentor, și coleg. Am cântat împreună, în 1980, în spectacolul «Rigoletto». Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase experiențe: să cânt alături de Florin Diaconescu și maestrul Nicolae Herlea. Acesta ar trebui să fie marele meu punct forte din CV“.
