Invitație la teatru. „Ce zile frumoase!“, de Samuel Beckett

Facultatea de Arte din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa invită publicul de pretutindeni să urmărească spectacolul „Ce zile frumoase!“, de Samuel Beckett, realizat de studenții promoției 2010, sub îndrumarea conf. univ. dr. Dana Enache, la acea vreme asist. univ. dr. la clasa regretatului profesor Vasile Cojocaru.

Spectacolul, inclus în cadrul festivalului online „Seri de teatru la Pontul Euxin, va fi transmis pe canalul YouTube al Facultății de Arte, joi, 30 aprilie, de la ora 18.00.

Din distribuție fac parte: Veronica Enușcă – Winnie, Romulus Moldovan – Willy, Ana-Iulia Enache – Mildred. Scenografia este semnată de Lăcrămioara Dumitrașcu, mixajul sonor, de Alex Popa, iar regia este realizată de conf. univ. dr. Dana Enache.

Povestea spectacolului studențesc aduce în scenă, pe lângă cele două personaje becketiene Winnie și Willy, încă două personaje imaginate de concepția regizorală a Danei Enache. Este vorba de Mildred – oglinda lui Winnie cea mică – și scamatorul, care apare undeva în amintirea lui Winnie – ajunsă la maturitate, femeia care se cufundă încet-încet, parcă trecând prin niște etape bine stabilite de «cineva», în movila ei de pământ. Sub un soare nemilos și amețitor Winnie și Willy trăiesc izolarea, «singurătatea în doi». Nefericirea celor doi este topită într-o irosire de cuvinte spuse de Winnie cu plăcerea omului resemnat, care se agață de discursul său indiferent dacă acesta exprimă doar banalități, povești nesemnificative pătrunse de importanța unei existențe la care nu are dreptul. Acest discurs este mereu întrerupt de amintiri așa cum fiecare dintre noi accesăm memoria (afectivă) din când în când, pentru a mai lua parcă o gură de oxigen. Cele două personaje sunt lipsite de biografie, singurul semn că ar fi trăit și până atunci fiind câteva amintiri aproape abstracte și repetitive. În timp ce Winnie este prototipul femeii nesemnificative și în același timp reprezentanta tuturor femeilor care se străduiesc să se acomodeze la nesfâșit, Willy este soțul inutil care are mai mult rol de decor, partenerul de viață care vorbește doar la cerere, greoi, fără să stabiliească o comunicare. Având în vedere starea de incertitudine în care ne aflăm astăzi, spectacolul «Ce zile frumoase!», după Samuel Beckett, este o metaforă paradoxală a existenței umane și ne așază o oglindă în față arătându-ne atât pericolul inutilității noastre cât și al unei atitudini mult prea optimiste“, au transmis organizatorii.

Aceștia au mai precizat că piesa „O, ce zile frumoase!“, de Samuel Beckett, a fost scrisă în anul 1960 și face parte dintr-o trilogie, alături de „Aşteptându-l pe Godot“ şi „Sfârşit de partidă“.

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *