În ajunul Crăciunului, Virgil Coman ar fi împlinit 46 de ani

În ajunul Crăciunului, Virgil Coman, șef al Arhivelor constănțene din anul 2003 până în ziua morții sale premature, 5 august 2016, ar fi împlinit 46 de ani. 

Din păcate, Virgil Coman nu mai este, dar rămân în urma sa articolele științifice și multele cărți pe care și-a fost semnătura în calitate de coordonator, coautor și autor. Prima sa carte de autor, „Aromânii şi meglenoromânii din Banat (1945-1951). Demografie, societate, izvoare“ a văzut lumina tiparului, la Editura Etnologică din București, chiar în ziua morții sale. A fost lansată postum, conform dorinței sale, la Dudeștii Noi (localitate situată la câțiva kilometri de Timișoara, unde trăiește o importantă comunitate de români balcanici și unde a fost strămutată și mama sa), la Cluj-Napoca, în august 2016 și la Constanța, în septembrie.

Cea de-a doua carte de autor, însă prima în ordinea scrierii sale, „Din istoria românilor sud-dunăreni în prima jumătate a secolului al XX-lea – Meglenoromânii“, a fost lansată anul acesta, pe 11 decembrie, în Aula „Adrian Rădulescu“ a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. A doua zi a fost prezentată la Liceul Tehnologic „Ioan N.Roman“, unde Virgil Coman a fost profesor de istorie între anii 1997-2003, apoi în localitatea natală, la Medgidia, la Biblioteca Municipală „I.N. Roman“, după care și-a continuat periplu la Tulcea, la Biblioteca Județeană „Panait Cerna“ (13 decembrie) și la Cerna, la Biblioteca Comunală „Dumitru Cerna“, unde există o importantă comunitate de meglenoromâni.

Volumul „Din istoria românilor sud-dunăreni în prima jumătate a secolului al XX-lea – Meglenoromânii“ este teza de doctorat a lui Virgil Coman, susținută în ședință publică la Iași, pe 5 decembrie 2015. Lucrarea a fost introdusă în circuit public, în format carte, de către istoricul prof. dr. Robert Stănciugel, care este și coordonatorul editorial al volumului publicat la Editura Etnologică.

Evenimentul editorial de la Constanța a fost un prilej pentru cei prezenți de a-l evoca pe Virgil Coman, în multele sale ipostaze: prietenul, colegul, profesionistul, șeful, subordonatul, acesta din urmă văzut din perspectiva superiorului său ierarhic, directorul Arhivelor Naționale ale României, dr. Cristian Anița, un partener de dialog. L-au evocat în culori calde  pe „omul care nu a știut să zică niciodată: «nu pot», «nu vreau», «mai târziu»“: președintele filialei Constanța a Societatea de Științe Istorice din România, muzeograful dr. Lavinia Dumitrașcu, directorul MINAC, dr. Sorin-Marcel Colesniuc, actualul șef al Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Constanța, dr. Nicoleta Paraschiv, conf. univ. dr. Nistor Bardu, președintele Fundaţiei Culturale „Muşata Armână“, Willy Wisoşenschi și, nu în ultimul rând, editorul volumului, dr. Robert Stănciugel.

Muzeograful dr. Lavinia Dumitrașcu: „Virgil a fost, înainte de toate, un om. Un om deosebit. În același timp a fost un conducător al Arhivelor, un devotat al Arhivelor constănțene și nu numai“.

„Am colaborat foarte bine, din punct de vedere profesional, cu prietenul meu, Virgil“

Directorul MINAC, dr. Sorin-Marcel Colesniuc: „Virgil Coman a fost prietenul meu, am fost colegi de facultate timp de cinci ani, am sărbătorit împreună absolvirea facultății, apoi am fost coleg cu el la studiile aprofundate, la Universitatea «Ovidius» Constanța, am fost colegi de grupă, am absolvit apoi absolvirea studiilor aprofundate după care eu m-am mutat la Mangalia, iar el la Arhivele Naționale, filiala Constanța. În acea perioadă am colaborat foarte bine, din punct de vedere profesional, cu prietenul meu, Virgil, am organizat expoziții temporare la Muzeul Callatis, una dintre ele despre Mangalia în documente de arhivă. Cu Virgil m-am întâlnit de multe ori la sesiunile științifice «Pontica», organizate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța“.

„A fost unul dintre puținii cercetători care puteau să obțină maximul dintr-un document“

Directorul Arhivelor Naționale ale României, dr. Cristian Anița: „Pentru mine, Virgil Coman a fost un prieten foarte drag. L-am cunoscut, i-am cunoscut familia foarte bine. M-a onorat prietenia aceasta. (…) Dar aș fi preferat să fie aici, să mă «cert» cu el. Eram două firi mai diferite. Eu mai liniștit, el mai expansiv. (…) Eu mă «certam» cu el pe  chestii profesionale, care duceau la lucruri foarte bune. Era un istoric împătimit, pătruns de istoria locală, a zonei, a regiunii, a Balcanilor. Vedea documentul din acest punct de vedere. Îl explota foarte bine, îl explota la sânge A fost cred că unul dintre puținii cercetători care puteau să obțină maximul dintr-un document. Era extraordinar din punctul acesta de vedere, iar eu un pic mai bătrân ca el îl trăgeam pe partea arhivistică (…). Iar de aici erau discuții pe care le purtam zile, nopți. (…) Teza mea de doctorat, făcută pe arhivistică, am făcut-o într-un fel ca să-i demonstrez și lui că și din arhivistică se poate face. El este unul dintre catalizatorii mei științifici, pentru a face niște lucruri să dăinuie“.

„Impunea și autoritate, și respect, dar nu prin duritate, ci mai degrabă prin bunătate și prin puterea exemplului“

Șeful Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Constanța, dr. Nicoleta Paraschiv: „Înainte de a fi șef, Virgil Coman era un om deosebit. Era un apropiat al angajaților și un prieten al nostru. Impunea și autoritate, și respect, dar nu prin duritate, ci mai degrabă prin bunătate și prin puterea exemplului. Era cel mai energic,  muncea cel mai mult, venea mai mereu primul și pleca aproape întotdeauna ultimul. Nu se arată niciodată obosit și era extrem de ambițios. Punea interesele angajaților uneori înaintea intereselor instituției și își asuma fără ezitare acest lucru. Empatiza la problemele noastre. (…) Era un om extraordinar (…) Este omul căruia îi datorez profesional foarte multe lucruri“.

„A trăit și a scris precum marii poeți romantici“

Conf. univ. dr. Nistor Bardu: „Important este faptul că Virgil Coman a înțeles că fiind el meglenomân pe jumătate, dinspre mamă, este important să facă studii temeinice pe tema aceasta a meglenoromânilor. (…) Era cuprins de febra scrisului. Tot timpul trăia într-un fel de tensiune (…) A trăit și a scris precum marii poeți romantici, care se săvârșeau din viață la vârste fragede. Gândiți-vă la Byron și la Eminescu“.

„O cariatidă a culturii dobrogene, un arheolog al Arhivelor“

Președintele Fundaţiei Culturale „Muşata Armână“ din Mihail Kogălniceanu, Willy Wisoşenschi: „Virgil Coman a fost o cariatidă a culturii dobrogene, dar nu numai a culturii dobrogene și românești, dar și a românismului de astăzi. Putem spune, fără a greși, că el se încadrează perfect în rândul elitelor dobrogene, cum a fost Gheorghe Dumitrașcu, Adrian Rădulescu, cum e Ion Bitoleanu. (…) Virgil Coman a fost nu numai un cercetător, un arhivist, ci și un arheolog al Arhivelor. (…) A fost un mare umanist: iubea oamenii, empatiza cu toți cei din jur, era un ferment“.

Editorul cărții, dr. Robert Stănciugel: „Am venit să vorbesc despre o carte, un om (…) Virgil Coman a uitat o carte, undeva. Dați-mi voie să cred că această carte a fost uitată undeva la Iași, în decembrie 2005, special pentru mine. Vreau să cred lucrul acesta. Nu pot să spun că-l cunosc în totalitate pe Virgil Coman, dar știu că am avut pasiuni comune: iată această carte“.

Volumul „Din istoria românilor sud-dunăreni în prima jumătate a secolului al XX-lea – Meglenoromânii“ este închinat, după cum se precizează în carte, „soției Daniela, precum și copiilor noștri, Maria-Cristiana și Theodor-Alexandru“.

 

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *