Descoperindu-l pe Grigorescu. O inedită lecție de frumos, la Muzeul de Artă
Într-o societate hipertehnologizată, aflată într-o continuă schimbare, în care predomină viteza și avalanșa de informații, a devenit o adevărată provocare să te oprești pentru a admira un tablou sau a citi o carte. Însă cum bunele obiceiuri se deprind de la o vârstă fragedă, din copilărie, este admirabilă inițiativa și efortul acelor dascăli care doresc să sădească în sufletele elevilor dragostea pentru frumos și respectul pentru valori.
Printre copiii care vor pleca la drum cu un bagaj consistent de valori, acumulat încă din primii ani de școală, se numără și elevii clasei a III-a C de la Școala Gimnazială nr. 8 din Constanța. La inițiativa învățătoarei Elena Cornea, pe 8 noiembrie, într-o frumoasă dimineață de toamnă, ei au pornit spre Muzeul de Artă Constanța, pentru a-l descoperi pe unul dintre cei mai mari pictori români, Nicolae Grigorescu (1838-1907). Ci nu oricum, ci privind cu atenție lucrările marelui artist, prezente în expoziția permanentă a Muzeului, și ascultând cu mare atenție explicațiile oferite de muzeografi. Pentru că, imediat după ghidaj, au trebuit să completeze în jurnalul „Mari pictori“, pregătit la clasă, informații despre Nicolae Grigorescu: unde s-a născut, la ce vârstă a început să picteze, cine i-a remarcat talentul, unde a studiat, cine i-a fost maestru, ce biserici a pictat, cine a fost iubirea vieții sale, unde s-a stabilit în ultimii ani din viață, care a fost ultima sa dorință și dacă a avut moștenitori.
Muza… Ghiocel
De asemenea, cei mici au aflat (și au și notat în jurnal) că Nicolae Grigorescu a luat parte, ca pictor de război, la Războiul de Independență din 1877-1878, în urma căruia Dobrogea a revenit în granițele statului român, că a pictat peste 535 de care cu boi și că „muza“ sa preferată a fost un bou alb, numit Ghiocel, care l-a și condus pe ultimul său drum.
Despre Ghiocel, prietenul lui Alexandru Vlahuță, avea să scrie: „Grigorescu avea, într-o vară, la Câmpina, un bou frumos moldovenesc, îi zicea Ghiocel, și, blând, se deprinsese că venea singur dimineața la pozat, în mijlocul curții, unde-l apărau de muște doi băieți, ca pe împăratul din povești; și sta așa frumos, parcă știa ce taină mare se petrece-n ceasul acela. Seara, când pictorul se plimba gânditor, cu mâinile la spate, de la un capăt la altul al curții, Ghiocel se ținea după el, cu o atingătoare prietenie pentru omul acela bun și tăcut“.
După ce s-a încheiat fascinantul periplu vizual și narativ prin opera și viața marelui pictor, elevii clasei a III-a C, îndrumați de învățătoarea Elena Cornea, au pictat după cum i-a ghidat inspirația. La final, au făcut o fotografie cu creațiilor lor, sub semnătura supradimensionată a lui Nicolae Grigorescu, profilată pe unul dintre pereții de un alb imaculat din sala de expoziții care poartă numele marelui pictor.
Cu siguranță, peste ani, elevii clasei a III-a C de acum își vor aduce aminte cu drag, de această lecție și de pasiunea cu care învățătoarea lor, Elena Cornea, le-a cultivat dragostea pentru bine și frumos, antrenându-i în (re)cunoașterea valorilor culturale.
