29 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ziua în care nu se mănâncă fructe și legume roșii

În calendarul creștin-ortodox, dar și în cel romano-catolic, data de 29 august îi este închinată Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, în această zi făcându-se pomenirea martiriului său: tăierea capului din porunca lui Irod Antipa, fiul celui din ordinul căruia au fost uciși cei 14.000 de prunci din Bethleem, „de doi ani și mai jos“.

Dând poruncă să se taie capul Sfântului Ioan, Irod Antipa a respectat promisiunea făcută Salomeei, fiica Irodiadei, soția fratelui său, Filip, cu care trăia, oferindu-i ca dar, pe o tipsie, capul proorocului, care-l mustra zicându-i: «Nu ți se cade să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău»“, menționează specialiștii Muzeului de Artă Populară Constanța, pe site-ul și pagina de Facebook a instituției de cultură.

În popor, sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Proroc, care l-a botezat pe Iisus Hristos în râul Iordanului, se mai numește și Sfântul Ioan de Toamnă, pentru a-l deosebi de Sfântul Ioan de Iarnă, prăznuit pe 7 ianuarie, odată cu soborul său, și de Sfântul Ioan de Vară, celebrat pe 24 iunie, de Sânziene, când se cinstește ivirea sa pe lumea.

Acestei zile i se mai spunea Crucea-Mică, Sfântul Ioan Cap Tăiat sau Ioan Taie Capul pe Varză (se zice că Sfântului i s-a tăiat capul pe varză) și era cinstită de către țăranul român prin nelucrare, în special de teama frigurilor, dar și prin interdicții alimentare legate de modul în care a murit Botezătorul Domnului. Astfel, în această zi nu se taie nimic cu cuțitul, ci doar se rupe, nu se mănâncă din blid și nici de pe tipsie și, cel mai important, nu se consumă fructe și legume care au formă și/sau culoare care să amintească de capul Botezătorului și de sângele său, precum tomatele, pepenele și varza roșie.

În această zi, cei care se făceau vinovați de păcate grele începeau să țină post sec până pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, adică „de la cruce până la cruce”. În această perioadă se putea mânca doar o turtă de grâu sau de mălai coaptă în spuză, pe care cel care postea trebuia să și-o prepare singur și să nu permită nimănui să o atingă. Cei cu păcate mai ușoare aveau voie să mănânce și poame. În acest răstimp, nu se dormea în pat, ci pe pământ, de preferat fără așternut, doar cu o pernă umplută cu paie“, se mai arată pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Populară Constanța.

Sursă foto: Muzeul de Artă Populară Constanța

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *