Tradiții și legende de Înălțarea Domnului: Ispas și Paștele Cailor
După ce a înviat a treia zi de la răstignirea Sa, Iisus Hristos S-a arătat apostolilor și celor care credeau în El timp de 40 de zile, după care S-a înălțat la cer. Înălțarea Sa este prăznuită de creștinii ortodocși astăzi. Deși este o sărbătoare cu dată mobilă, ea cade întotdeauna într-o zi de joi, în cea de-a șasea săptămâna de la Paște.
Dacă până acum, creștinii s-au salutat cu formula „Hristos a Înviat!” / „Adevărat a Înviat”, de Înălțarea Domnului ei își spun „Hristos S-a Înălțat!” și își răspund „Adevărat că S-a înălțat“.
În popor, acestei sărbători i se mai spune și Ispas, de la cuvântul de origine slavonă Supasu, care înseamnă Mântuitorul, și tot astăzi se zice că are loc și Paștele Cailor.
În tradiția populară, Ispas era un personaj mitic despre care se credea că ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor celor morți la cer. Pentru că Ispas ar fi fost un om vesel, se spune că de ziua lui credincioșii trebuie să-i urmeze exemplul.
„De Ispas, femeile care au în familia lor morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu, pentru ca sufletele morților, care se înalță la cer în această zi, să aibă merinde pentru drum. În drumul lor spre cer, unele suflete se pot rătăci, iar dacă ele rămân pe pământ se pot transforma în strigoi sau moroi. De aceea, în noaptea și ziua de Ispas se culeg și se sfințesc flori, frunze și ramuri de nuc, alun, paltin și leuștean. Vitele, dar și oamenii se bat cu leuștean, pentru a-i ține pe strigoi departe, iar fetele și femeile se încing peste mijloc cu această plantă terapeutică. De asemenea, pentru alungarea spiritelor se sună din buciume“, se arată pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Populară Constanța.
Conform aceleiași surse, de Ispas sau de Înălțare, în lumea satului tradițional, în Banat, dar și unele părți din Transilvania, se organizau nedei, sărbători dedicate în special tinerilor, dar la care participa întreaga comunitate.
Tot în această zi se făceau celebrele târguri de fete, dintre care cel mai cunoscut este cel de la Blaj, în care tinerele își aducea zestrea și podoabele, a cărui tradiție a fost reluată și anul acesta.
Totodată, de la Înălțare și până la Rusalii, jucau cetele de călușari, prin sate și prin orașe, dansul lor având rolul de a-i proteja pe oameni de strigoaice sau iele.
Referitor la Paștele Cailor, sărbătorit azi, se zice că aceasta este singura zi din an în care caii mănâncă pe săturate, dar numai un ceas. Însă deoarece o oră nu înseamnă mare lucru, oamenii consideră că Paștele Cailor este unul care nici nu ar exista, de unde și expresia „la Paștele Cailor“, cu sensul de „niciodată“.
Paștele Cailor se explică printr-o legendă cu o serie de variante. Conform acesteia, caii au mâncat fânul din ieslea în care era culcat Pruncul Iisus, iar Maica Domnului, supărându-se pe ei, i-a blestemat să nu se sature decât o singură dată pe an și atunci doar un ceas, în ziua de Ispas.
De asemenea, de Înălțarea Domnului, sunt omagiați și eroii neamului.
