Pe 14 aprilie, Mircea Țuglea ar fi împlinit 45 de ani
E datoria noastră, a celor rămași Aici, să ne aducem aminte de cei plecați (mult prea repede și prea grăbiți) Dincolo. Să ne amintim de ei ori de câte ori este cu putință. Așa cum își amintesc, cu sentimente variate, de afecțiune, respect, recunoștință și admirație, cei care l-au cunoscut pe Mircea Țuglea: poetul, eseistul, profesorul, fiul, fratele, soțul, tatăl, colegul, prietenul. Pe 14 aprilie, Mircea Țuglea ar fi împlinit 45 de ani, dacă pe 19 august 2017 nu l-ar fi răpit „o mare oarecum calmă, dar necruțătoare“.
Rămân însă în urma lui nu doar amintirile păstrate în memoria celor care l-au cunoscut, ci și volumele sale și zecile de articole care denotă sensibilitate, dar și o gândire profundă și complexă și un spirit critic indubitabil.
Semnătura sa apare pe șapte volume: trei cărți de poezie, teza de doctorat, teza de postdoctorat, o carte de critică literară și un roman, apărut postum. Este vorba despre: „Proezia“ (1996), „mircea ţuglea“ (2001), „jivina, divina“ (2015), „Paul Celan şi avangardismul românesc. Reactualizarea sensului“ (2007), „Lirica lui Paul Celan şi gândirea contemporană“ (2013), „Literarsură“ (2016) și „Grazia“ (2017). Romanul a fost lansat la Constanța, București, Brașov și Galați. Coperțile acestor cărți au fost postate de către soția sa, Camelia, pe 14 aprilie, pe pagina sa de Facebook.
O parte din textele lui Mircea Țuglea se pot citi și pe blogul http://mircea-tuglea.blogspot.com/.
