19 august 2017, ziua în care timpul nu a mai avut răbdare. Un an de la „plecarea“ lui Mircea Țuglea
Avea 43 de ani, o familie frumoasă, o soție și doi băieți minunați cu care se mândrea, cărți publicate (nu puține), planuri ambițioase, un roman pe care îl trimisese la tipar, altul în lucru. Mircea Țuglea era iubit și apreciat de prieteni, de colegii scriitori, de foști elevi și studenți. El însuși fusese un student strălucit, bursier Herder la Universitatea din Viena, între anii 1996-1998.
Părea să aibă toată viața înainte. Însă pe 19 august 2017, totul s-a sfârșit dureros de inexplicabil. În acea zi, „l-a răpit o mare oarecum calmă, dar necruțătoare“, după cum avea să zică fratele său. Era ziua în care făcuse ultimele corecturi pentru romanul „Grazia“. Ultimul său roman terminat.
Recent, pe 16 august 2018, soția sa, Camelia Țuglea, a scris pe pagina sa de Facebook un text cutremurător, pentru a ilustra un set de fotografii dragi: „August 2017. În mijlocul lacului, simțeam că ne îndreptăm spre ceva care e dincolo de noi și lumina care ne desena aure în jurul capului mă speria și nu îmi doream decât să ajungem mai repede la mal. Atunci, Mircea ne-a dus cu bine dincolo de lumină. Era oricum un excelent înotător și râdea de fricile mele (nu știam să înot, să conduc mașina, să scriu câteva rânduri articulate, nici măcar un e-mail, el făcea toate astea, ca și programarea vacanțelor, luarea deciziilor, proiecte pe termen lung, știa să fie viu, obositor de energic, genial). Însă pe 19 august, marea a fost mai puternică și lupta cu ea, inutilă. Din mare s-a ridicat direct la cer. Aș vrea să șteargă cineva ziua asta din calendar. Pe măsură ce se apropie, aerul din plămânii mei e din ce în ce mai puțin. «Ce altceva mai rău decât ceea ce s-a întâmplat deja, ar mai putea fi?», mă întreba azi o prietenă. Nu știu, dar nu vreau să vină din nou ziua de 19 august“.
Poet, prozator, publicist, critic literar, membru fondator al Cenaclului de Marţi şi redactor-şef al revistei „Tomis“, desfiinţată în 2010 şi reînfiinţată online, pe care se străduia să o readucă la viață, în format print, Mircea Ţuglea se născuse pe 14 aprilie 1974, la Tecuci, judeţul Galaţi. A debutat cu „Proezia“, în 1996. În acelaşi an, volumul a fost distins, la Satu Mare, cu premiul revistei „Poesis“. Și-a mai pus semnătura pe volumele: „mircea ţuglea“ (2001), „Paul Celan şi avangardismul românesc. Reactualizarea sensului“, teza sa de doctorat (2007), „Lirica lui Paul Celan şi gândirea contemporană“ (2013), „jivina, divina“ (2015), „Literarsură“ (2016). Romanul „Grazia“ (2017) a fost lansat postum, la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus“ din București (25 noiembrie 2017), Constanța (9 decembrie 2017), la Brașov (6 ianuarie) și la Galați (25 aprilie).
Mircea Țuglea a fost profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ (1998-2006), iar din 2013 a predat la Universitatea din Silistra, Bulgaria, şi la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa. În 2016 a beneficiat de o rezidenţă de creaţie FILIT, la Ipoteşti, sursă de inspirație pentru romanul „Grazia“.
