Constanța Călinescu – gânduri la Marea Trecere

Îmi e teribil de greu să vorbesc la trecut despre oamenii de cultură pe care i-am cunoscut și admirat, pe care îi știam acolo, oricând aproape, ca o constantă imuabilă a vieții culturale de la țărmul pontic.

Îmi e greu să vorbesc despre distinsa Constanța Călinescu (9 februarie 1940 – 25 martie 2025), unul dintre cei mai discreți și mai distinși cărturari ai spațiului dobrogean, plecată Dincolo, la vârsta de 84 de ani. Mă consolează  gândul că va rămâne o constantă a vieții culturale din acest spațiu, datorită cărților, monografiilor, dicționarelor la care a lucrat cu neostenit cu acribie, cu hărnicie, cu vocație de cercetător și de deschizător de drumuri.

A fost, „pe rând”, după cum îi plăcea să spună, bibliograf, documentarist, profesor expert, director, conferențiar universitar.

Volumul „Reprezentanți ai Dobrogei în știința și cultura românească“ cu coperți albastre, broșate, publicat în 1969 (primul dintr-o lungă serie de volume semnate de Georgeta Călinescu), pus la dispoziție cu generozitate de bibliograful Vanghele Culicea, colegul său de la Biblioteca Județeană Constanța „Ioan N. Român”, mi-a fost ani la rând (și va rămâne) un valoros instrument de lucru, de documentare în redactarea multor articole de presă. Acest volum în care a realizat inclusiv prezentarea lui Ioan N. Roman, un risc asumat în România anilor 1969, precum și „Dimensiunile unei vocații”, la care a trudit cu Ion Faiter, se numără printre primele sinteze bio-bibliografice de acest fel la nivel național.

Am avut privilegiul și bucuria să accepte să îmi vorbească în anul 2017, puțin stânjenită de interesul pe care l-am manifestat pentru activitatea sa profesională.

Erudită, distinsă, caldă, de o noblețe rară, înzestrată cu o extraordinară și constantă putere de muncă și de concentrare, Constanța Călinescu m-a cucerit din prima cu felul său de a fi, cu impresionantele sale cunoștințe, dar și cu modestia sa.

Atunci, în 2017, ne-am întâlnit la Biblioteca Județeană Constanța, sediul „biroului” său, unde a lucrat și continua să lucreze cu bucurie alături de colegele din colectivul redacțional al „Dicționarului personalităților dobrogene”. Mi-a vorbit despre realizările sale fără emfază, așa cum îi stă bine unui veritabil cărturar.

Cu un doctorat în filologie, susținut în anul 1984, conf. univ. dr. Constanța Călinescu și-a pus semnătura pe volume și studii esențiale pentru cunoașterea devenirii culturale a spațiului dintre Dunăre și Marea Neagră: „Reprezentanți ai Dobrogei în știința și cultura românească“ (1969), „Reviste dobrogene: Analele Dobrogei, Arhiva Dobrogei“ (coautor Ion Faiter, 1971), „Cântece la Marea Neagră: antologie de folclor cu anexă bibliografică“ (1977), „Dimensiunile unor vocații“ (coautor Ion Faiter, 1979), „Popas în dimineți albastre: pagini despre orașe, munți și edificii din patria noastră“ (coautor Ion Faiter, 1985), „Portrete universitare. In memoriam“ (coautor Gheorghe Dumitrașcu, 2004), „Universitatea Ovidius Constanţa: 45. Studiu monografic“ (coautor Ioan Popișteanu, 2006), „Memoria cuvintelor“ (2007), „Universitatea Ovidius Constanţa: 50. Studiu monografic“ (coautor Ioan Popişteanu, 2011), „Mircea Vodă, comună dobrogeană. Monografie“, „Dicționar de personalități dobrogene“ (coordonator, 2004 – vol. I, 2005 – vol. II, 2008 – vol. III, 2019 – vol. IV; 2020 – vol. V), prefața volumului „Teatrul de Păpuși: Metamorfoza unui vis” Anaid Tavitian. Constanța, Ex Ponto, 2011).

Am cunoscut-o pe Constanța Călinescu și prin intermediul bunei sale prietene Anaid Tavitian, pentru că, în discuțiile noastre prelungite și atât de plăcute, era mereu loc pentru o evocare a cărei protagonistă era „doamna Călinescu”.

Iată cum o evocă Anaid Tavitian, acum, la „Marea Trecere”: „Cu o inteligență sclipitoare, Constanța Călinescu a fost un cărturar, un om de cultură rafinat. A fost și va rămâne o personalitate memorabilă a mediului academic și cultural.

Timp de ani buni am fost parte a colegiului redacțional al «Dicționarului de Personalități Dobrogene», volumele IV și V, al căror coordonator a fost. I-am admirat atunci rigoarea, precizia, pasiunea cu care lucra.

Vreme de cinci ani am avut privilegiul să îi fiu alături la Universitatea «Ovidius», Facultatea de Arte, specializarea Actorie și Coregrafie. În calitate de conf. univ. dr. a fost mentorul unor studenți care astăzi sunt actori sau coregrafi. Am asistat la prelegeri și examene.

Avea har pedagogic, avea carismă, avea abilitatea unui limbaj limpede și atrăgător, avea simț al umorului. Avea autoritate personală dublată însă de cordialitate. Știa să mențină un echilibru între sobrietate și destinderea dialogului. A fost un  profesor iubit și prețuit.

A fost un om luminos, bun, altruist, un prieten neprețuit.

Îmi  vor lipsi prietena, grija pe care mi-a purtat-o. Îmi vor lipsi sfaturile și încurajările, îmi vor lipsi lungile noastre conversații telefonice.

Dumnezeu să te odihnească în pace și lumină, draga mea doamnă Constanța Călinescu!”.

Constanța Călinescu rămâne un model, un etalon al intelectualului dedicat studiului, cunoașterii, performanței, adâncit în studiu, discret. Stă mărturie moștenirea sa scrisă, esențială pentru cunoașterea spațiului dobrogean.

Dacă prenumele său anticipează pasiunea pentru spațiul cultural constănțean, dar și misiunea sa constantă de a cerceta și a documenta, îndrăznesc să spun că și numele său este predestinat, deoarece acest distins om de cultură născut în Banat a făcut pentru Dobrogea ceea ce a făcut George Călinescu pentru literatura română scriind a sa celebră „Istorie”.