Odă copilului meu…

De Ziua Internațională a Copilului, cu gândul la comorile din viața noastră, care ne spun „mamă” și „tată”, publicăm o „odă” pe care Irina Maria Merlino, fiica apreciatei coregrafe Stela Cocârlea, a scris-o pentru fiul ei, Giovanni.

 

Odă copilului meu…, 

de Irina Maria Merlino

 

Iubirea…

 

De ce nimeni nu mi-a spus ce forță imensă e iubirea? De ce nu am știut până acum ce este de fapt IUBIREA?

Am iubit la viață mea: îl iubesc pe Dumnezeu, îmi iubesc părinții mei și bunicii, am iubit animalele de companie pe care le-am avut, am iubit păpușile copilăriei mele, am iubit prietenii mei, am iubit băieți, bărbați… Dar cum te iubesc pe ține nu am iubit pe nimeni, nici măcar pe mine.

De când te-ai născut te-am iubit. Mint! Înainte să te naști te-am iubit, de când erai doar două dungi pe o bucată de plastic, de când erai doar o grupare de celule care formau o micuță inimioară care bătea… De atunci te iubesc… Mint! Te iubesc de când eram mică și mă jucăm cu păpușile și îmi imaginăm cum va fi când în sfârșit de voi cunoaște, când în sfârșit jocul meu de-a Mama va deveni realitate.

Nu am știut niciodată că inima poate purta atâta dragoste în ea. Cum e posibil? Cum de nu explodează? Cum se poate multiplica dragostea pe zi ce trece? Cum devine și mai mare și mai puternică… cu fiecare privire pe care mi-o arunci, cu fiecare zâmbet, cu fiecare îmbrățișare.

Prima ta privire pe mi-o voi aminti toată viață…în prima secundă a vieții tale, pe pieptul meu…când ai ridicat ochii la mine și te-am simțit și ți-am spus primul Te Iubesc! Din inimă… din inimioara care atunci era mică, parcă inocentă, neștiind ce urmează, neștiind cât de mult se va mări, neștiind forță ce urmează să o învăluiască și să o poartă pe culmi infinite.

O forță incredibilă care îmi dă puteri supranaturale: mă face să mă simt odihnită, când dorm doar o oră-două, mă face să fac o multitudine de lucruri pe care le făceam în câteva zile, acum le fac în câteva clipe pentru a avea cât mai mult timp cu tine, mă face puternică să te pot purta în brațe tot timpul și să simt că zbor, mă face să devin un întreg show de entertainment doar pentru a fura un zâmbet de la ține, mă face să devin doctor și să îți alin durerea cu mâna, mă face clarvăzător să îți identific nevoile fără că tu să mi le poți spune, mă face protectorul tău, purtătorul tău de cuvânt, mă face parte din tine precum ești tu parte din mine și vei fi pentru totdeauna, mă face să mă simt mândră că mă pot numi MAMA și mai ales că mă poți numi tu… această forță e Iubirea.

O Iubire care m-a învăluit și mă poartă ca pe un norișor pe cer…ca un norișor care pe zi ce trece se transformă într-un uragan, care e în stare să măture totul din calea sa pentru a vedea copilul meu fericit. O Iubire care este ca o cascadă infinită, un puț fără fund, un univers etern închis într-o inimioară…

Copilașul meu,

Îți mulțumesc că mi-ai arătat eternitatea: mi-ai arătat că te iubesc dinainte să te cunosc și te voi iubi pentru totdeauna, mi-ai arătat ce este această forță incredibilă care nu are limite, mi-ai arătat cine sunt de fapt EU înăuntru, acolo unde nu știam să caut până acum, acolo unde sufletul meu vorbește și vorbește prin dragoste.

 

Îți mulțumesc și acum închei scrisoarea asta pentru că trebuie să fug ca vântul și ca gândul să fiu acolo în față ta, când te vei trezi. Abia aștept!

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *