Ziua teatrului! Cum îl sărbătorim? Urmărim spectacole online gratis sau plătim bilet?
În plină pandemie, instituțiile de cultură s-au adaptat, au făcut ce au făcut și nu și-au abandonat menirea de a bucura publicul. Și au făcut-o gratis postând pe paginile lor de Facebook înregistrări ale unor spectacole din repertoriu. Au adus bucurie, alinare, confort, normalitate, într-o lume debusolată în care ne-am văzut cu toții izolați.
Criza însă nu s-a încheiat, s-a permanentizat, iar instituțiile de cultură au început să facă publicul să înțeleagă că menirea lui este de a sprijini actul artistic. Cum altfel decât plătind bilet. O sumă modică în raport cu bucuriile pe care le aduce un spectacol de teatru, jucat live, pentru public, care presupune prezența actorilor în spațiul de joc și a unei întregi echipe în backstage, în culise. O desfășurare de forțe, de energii. Aceasta este soluția pe care a găsit-o Teatrul de Stat Constanța pentru premiera spectacolului „Ziua Z“, care se joacă pe scenă și în afară ei, iar totul este transmis live, pentru publicul de acasă care nu trebuie decât să-și cumpere un bilet al cărui preț online ajunge la 28,45 lei. Mai mult, un singur bilet este valabil pentru întreaga familie, iar spectacolul poate fi văzut sau revăzut și un pic mai târziu, deoarece înregistrarea sa rămâne valabilă pentru opt ore.
Anul trecut, atunci când făceam documentarea pentru un reportaj cu impresii din sala de repetiții, în perspectiva unei premiere a unei instituții de spectacol din oraș. am întrebat cu gândul la statisticile îngrijorătoare care indicau creșterea alarmantă a îmbolnăvirilor cu COVID-19, dacă sunt șanse ca evenimentul să fie prezentat online. Mi s-a răspuns clar: „Fragmente din spectacol, e posibil, spectacolul integral iese din discuție. Avem nevoie de public, să vină, să ne vadă, să ne susțină, să putem supraviețui, să ne putem permite măcar dezinfectantul”.
Și arta costă
Așadar, așa cum e normal să cumperi o carte în format digital sau în format clasic, pe hârtie, așa cum e normal să cumperi un bilet la cinema sau să plătești abonament la Netflix, de ce nu ni se mai pare normal să plătim pentru a vedea un spectacol, fie el și transmis online?
De ce am crede că tot ce este online ni se cuvine gratuit, fără nici un efort?! V-ați gândit că este și vina noastră, a publicului, că instituțiile de cultură se desființează sau se chinuie să supraviețuiască cu bugete din ce în ce mai reduse? Pentru că nu ne pasă, pentru că ni se pare o impietate să cumpărăm un bilet.
Da, și arta este o muncă și ea trebuie respectată, răsplătită și prețuită, nu doar atunci când e gratuită, nu doar atunci când se susțin spectacole în liber, fără intrare, nu doar când e Noaptea Muzeelor, iar oamenii se bulucesc să vină la muzee de parcă prețul unui bilet ar fi unul exorbitant.
Ce e gratuit este neinteresant?!
Acest aspect mai aduce în discuție contestatul proiect de ordonanță de urgență a Ministerului Educației privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, care prevede, printre altele, accesul gratuit al elevilor din învățământul preuniversitar la muzee, concerte, spectacole de teatru, de operă, de film și la alte manifestări culturale și sportive, organizate de instituții publice.
Inițiativa pare admirabilă și ar fi, dacă prețurile ar fi prohibitive. Dar nu sunt. Și mai e ceva?! Cum (ne) învățăm copiii să aprecieze și să răsplătească munca celuilalt? Și, bineînțeles, așa cum și-au exprimat deja îngrijorarea oamenii de cultură, există tendința de a considera că ceva gratuit sau chiar ieftin este ceva lipsit de valoare, neinteresant, care nu merită atenție. Și cum se vor descurca instituțiile de cultură deja greu încercate de pandemie? Mai ales cele ale căror public țintă sunt chiar copiii, cum ar fi teatrele de păpuși. Și cine le va subvenționa, Ministerul Educației?
A fi prezent
Și pentru că am amintit de muzee, da, e frumos să admiri pe ecranul de acasă sau din mână o imagine după un tablou celebru sau după un exponat vechi. Mai ales dacă Muzeul care îl deține este situat în celălalt capăt al țării sau peste hotare. Dar dacă muzeul e în orașul tău, de ce nu ai plăti 5, 10 sau 20 lei (preț întreg, fără a mai aminti reducerile pentru elevi, studenți și pensionari) pentru a admira, a vedea cu ochii tăi, pe viu, a descoperi, a intra în atmosfera pe care ți-o dă doar contactul propriu-zis cu obiectul admirației tale?
De ce nu i-ai vedea cu ochii tăi, chiar și ca replici (pentru că originalul este la Muzeul Național de Istorie a României din București) pe faimosul Gânditor de la Hamangia și pe perechea sa, de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, de ce nu ai observa cu ochii tăi straturile de culoare și urmele pensulei într-o lucrare de Grigorescu, la Muzeul de Artă, de ce nu te-ai apropia să vezi modul în care iese în relief cusătura de pe o ie autentică, la Muzeul de Artă Populară Constanța, de ce nu ai vedea cu ochii tăi monoxila de la Muzeul Național al Marinei Române? De ce nu ai veni la muzeu?
Prețul unui bilet este mic, dar avantajul unei călătorii imaginare în alt timp, în altă epocă, în atmosfera indusa de marii și micii maeștri, celebri sau anonimi, este unică.
Țin minte că îmi povestea cineva ce impresie i-a făcut să vadă în original celebrul tablou al lui Rembrandt, „Lecția de anatomie a doctorului” Tulp, de dimensiuni impresionante (1,7 m x 2,16 m). Și la fel îmi aduc aminte cum spunea cineva cu ce uimire a descoperit-o pe Venus din Willendorf, de dimensiuni miniaturale (doar 11 cm), deși e albumele de artă și imaginile de pe internet ne-o reprezintă de parcă ar fi în mărime naturală.