„Viața tăcută a naturii“, de Doina Păuleanu, o trilogie esențială pentru arta românească

Al doilea volum din cele trei pe care istoricul de artă dr. Doina Păuleanu și-a propus să le dedice naturii statice, sub genericul „Viața tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese și obiecte în pictura modernă românească“, a fost lansat pe 15 iunie, la Muzeul de Artă din Constanța, în prezența unui public numeros și ales.

După cum a subliniat redactorul-șef al Editurii Monitorul Oficial, Anca Ivașcu, proiectul editorial lansat în 2016 cu „Viaţa tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese şi obiecte în pictura modernă românească 1846-1916“, continuat cu volumul al doilea dedicat anilor 1916-1946, marchează un alt fel de centenar, „un centenar al artei“.

Reprezentanta editurii. sub egida căreia a apărut cartea în condiții grafice excelente, a apreciat că prin acest volum cu un „text extrem de bine documentat“, care a necesitat mult timp de elaborare, Doina Păuleanu lasă posterității o „moștenire culturală“ care va trece proba timpului.

„Vorbim despre cei care au știut să reprezinte neamul românesc, vorbim despre Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Ștefan Dumitrescu, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu și Ion Theodorescu-Sion. Sunt șase nume care ne-au făcut să fim mândri că suntem români“, a mai spus Anca Ivașcu.

Referindu-se la faptul că în volumul „Viaţa tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese şi obiecte în pictura modernă românească 1916-1946“ sunt reproduse peste 200 de lucrări aflate în proprietatea sau administrarea a peste 30 de muzee și colecționari particulari din țară, Anca Ivașcu a subliniat: „Am făcut în acest an centenar un an de solidaritate culturală strângând în rândurile acestei cărți muzee importante din țară, colecții private, pe care altfel nu ați fi avut șansa să le cunoașteți și transmițând mai departe un mesaj: «Da, România poate»“.

„Doina Păuleanu este un fenomen, este un bun de tezaur, un bun de patrimoniu“, a spus prof. univ. dr. Ioan Opriș.

El a apreciat volumul „Viaţa tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese şi obiecte în pictura modernă românească 1916-1946“ ca fiind o lucrare de suflet, o lucrare de profesionist, „documentată ireproșabil, începând cu cronica de artă contemporană artiștilor, cu imaginile de presă a epocii, încheind cu documentarea de arhivă“, pentru că „Doina Păuleanu este un scormonitor de biografii, de această dată niște biografii remarcabile“.

„Doina Păuleanu îmi face impresia că este un prea bun român scoțând la lumină acești pictori (…) care aparțin generației Unirii, a celor care au făcut România Mare, iar opera lor este românească și plină de românitate (…), dar în același timp europeană. Toți au școli foarte bune, fie în Germania, fie în Franța, mai ales. Sunt niște artiști patrioți (…) Creația lor este o creație de pe urma unui măcel, Primul Război Mondial. Însă ei s-au îndreptat spre ceea ce este veșnic și frumos, spre natură“, a mai spus prof. univ. dr. Ioan Opriș.

Revenind la lucrarea aflată în prim-plan, el a mai apreciat că aceasta este „o carte scrisă din perspectiva nemuririi“, o carte care se citește cu mare plăcere, care sta bine în orice bibliotecă, o carte dedicată nu numai celor avizați, specialiștilor, și colecționarului, ci și omului simplu, care poate deveni mai bun citind-o.

„E o carte pe care o veți citi prin ochii creatorului, a pictorului. El vede altfel decât noi (…) Vede în profunzime, vede în detaliu, vede combinat, vede colorat și se exprimă altfel. Vede în forme, în geometrii speciale“, a mai spus prof. univ. dr. Ioan Opriș.

„Am reținut și am învățat din această carte mult mai mult decât am învățat în școală deși am avut profesori foarte buni“, a conchis acesta.

„Tonitza este pictorul meu de suflet“

După prezentările făcute cei doi invitați, a venit rândul autoarei să vorbească despre volumul al doilea al trilogiei „Viața tăcută a naturii“

Doina Păuleanu a precizat că volumul are ca punct de plecare anul 1916, an în care a murit Ștefan Luchian pe care Nicolae Tonitza l-a vizitat în 1913.

„Tonitza a fost printre primii artiști care l-au înțeles pe Luchian, care i-a înțeles modernitatea (…) El a descoperit florile prin Ștefan Luchian. De fapt, natura moartă devine motiv predilect în pictura românească și motiv de referință datorită operei acestui uriaș pictor care s-a stins atât de repede (n.r. – la 48 de ani), dând picturii românești acea incandescendență a sentimentelor, acea filosofie extraodinară (…) Între Tonitza și Luchian există o legătură indestructibilă. Aș zice că Tonitza este veriga care poate lega arta lui Luchian de generația viitoare“, a spus directorului Muzeului de Artă Constanța, dr. Doina Păuleanu, subliniind că  Tonitza este pictorul său de suflet.

„Și ceilalți pictori din această carte sunt extraordinari. (…) Theodor Pallady era unul dintre cei mai țâfnoși artiști  pe care i-am avut vreodată (….), iar Ion Theodorescu-Sion avea o versatilitate extraordinară“, a mai spus dr. Doina Păuleanu.

Primul volum al trilogiei „Viaţa tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese şi obiecte în pictura modernă românească“, dedicat anilor 1846-1916, este împărțit în opt capitole: I – „Natura moartă ca gen autonom. Avataruri istorice“, II- „Incunabulele naturii moarte româneşti“, III – „Apariţia genului natură moartă în pictura românească“, IV -„Theodor Aman“, V – „Nicolae Grigorescu“, VI – „Ioan Andreescu“, VII – „Elevi ai şcolilor de arte frumoase din Bucureşti, Iaşi, Munchen şi Paris. C. I. Stăncescu, Mihail Ştefănescu, Sava Henţia, câţiva artişti minori, C. D. Stahi“ şi VIII – „Ştefan Luchian“.

Cel de-al doilea tom „Viaţa tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese şi obiecte în pictura modernă românească 1916-1946“, de peste 300 de pagini, la fel ca și cel precedent, este structurat în șapte capitole: I – „Posteritatea lui Ștefan Luchian“, II – „Fuzee de culori: Nicolae Tonitza (1886-1940), III – „Natură intelectualizată: Francisc Șirato (1877-1953), IV – Înalta conștiință profesională a lui Ștefan Dimitrescu, V – „Cheia picturii lui Pallady (1871-1956) sunt naturile moarte“, VI – „Somptuozitatea obiectelor tăcute: Gheorghe Pătrașcu“, VII – „Versatilitatea picturii lui Ion Theodorescu-Sion“ (1882-1939)“.

Evenimentul editorial, deschis cu un microrecital susținut de tânărul pianist Maximilian Banu, s-a încheiat cu promisiunea unui alt treilea volum din seria „Viața tăcută a naturii“ și cu vernisajul expoziției de acuarelă, semnată de arhitectul Sandu Dumitrescu, „o expoziție de maturitate care demonstrează că autorul ei, care locuiește în Franța, creează zi de zi“, după cum a spus Doina Păuleanu.