„Totul a început cu o casă și un vis“. Pitoreasca gospodărie de la Vișina, locul unde găsești „Memoria satului dobrogean“

Ce are Dobrogea mai de preț în afară de frumusețile naturii? Oameni care sfințesc locul prin puterea minții, a mâinilor și cu ajutorul Celui de Sus. Născuți în România, trăitori pe pământul dintre ape, deși își spun cu mândrie români, aromâni, meglenoromâni, turci, tătari, ruși lipoveni, haholi, greci sau bulgari, cu toții împărtășesc dragostea pentru tradiții și pentru minunata Dobroge, care le este casă.

Ei demonstrează acest lucru ori de câte ori au ocazia, așa cum s-a întâmplat pe 22 septembrie, la Vișina, în gospodăria Biancăi Folescu, unde s-a încins o horă demnă să rămână în amintire. Altfel spus, acolo a avut loc, într-o frumoasă sâmbătă de septembrie, cu mult soare, o expoziție vie, în mișcare, compusă dintr-o multitudine de porturi tradiționale viu colorate, motiv de mare mândrie pentru purtătorii lor, care păstrează aprinsă, din generație în generația, flacăra tradițiilor. Expoziția „vie“ s-a completat fericit nu doar cu arhitectura tradițională a locului, ci și cu obiectele reprezentative fiecărei etnii, vechi, transmise din generație în generație, și păstrate cu sfințenie în loc de cinste, ca niște relicve de mare preț. Ele sunt cartea lor de identitate, puntea peste timp care face legătura dintre străbunii contemporani cu Marea Unire, unii dintre ei, și cei de azi.

Întâlnirea de la Vișina din ziua de 22 septembrie a fost prilejuită de simpozionul „Memoria satului dobrogean”, organizat de Muzeul de Artă Populară Constanța, în parteneriat cu cea care și-a făcut un scop din conservarea și promovarea tradițiilor, obiceiurilor și arhitecturii Dobrogei, Bianca Folescu. Trăitoarea până nu demult la Constanța, Bianca Folescu este cea care face legătura dintre nordul și sudul Dobrogei, prin achiziționarea, conservarea și promovarea gospodăriei tradiționale din celălalt județ al țării, din Vișina, sat care, din punct de vedere administrativ, ține de comuna Jurilovca.

O poveste… adevărată. Că de nu ar fi, nu s-ar povesti

S-a îndrăgostit iremediabil de ceea ce a cumpărat în urmă cu câțiva ani: casa veche de la Vișina și de anexele ei gospodărești cu pereți din chirpici, văruiți cu alb, cu tâmplărie din lemn vopsită în albastru, cu acoperiș din stuf, care păstrează memoria altor secole. A cumpărat și terenul din spatele casei, unde o altă casă așteaptă să fie restaurată și unde a construit o alta, cu cinci „odăi” cu ușile vopsite în albastru, care se întind de-a lungul unei prispe lungi.

„Totul a început cu o casă și un vis. Am lucrat zi de zi dorind să recondiționez o veche casă la țară. Am început să învăț și mi s-au relevat niște idei pe care le-am pus în practică, drept pentru care am continuat și am reușit să realizez tot ceea ce se vede azi aici. Este o poveste, e un vis împlinit, este ceva ce trebuia să fie, este ceva ce trebuie să continue, probabil este menirea mea“, spune Bianca Folescu, care promovează gospodăria de la Vișina prin intermediul Asociației „Suvenir din Dobrogea“.

Să ții o asemenea gospodărie, în continuă extindere, în care oricine este invitat se simte ca acasă, nu este deloc ușor, dar acolo unde există pasiune totul se transformă într-o provocare. Iar Biancăi Folescu îi plac provocările.

„Reușesc să mă ocup de această gospodărie cu foarte multă muncă, cu implicare personală totală, cu posibilitățile familiei și cu câteva ajutoare pentru curte, numărate pe degetele de la o mână, în funcție de cerințele zilei. Este foarte greu, evident, dar satisfacția este enormă. Încă învăț. Până nu te implici personal în toate activitățile, nu ai de unde să știi de ce probleme te poți lovi. Nu ai cum să înveți fără practică”, susține ospitaliera gazdă de la Vișina.

Un pitoresc tablou multietnic

Bianca Folescu iubește, probabil la fel de mult ca tradițiile, oamenii. Se vede, se simte. Și oamenii o iubesc pe ea. Și mai iubește și animalele. Are păsări, căprițe, cai, ponei, căței și pisici mai mari și mai mici.

Acest cadru pitoresc, animat de expoziția „vie” de costume populare, de meșteri populari cu obiecte vechi, „centenare”, altele noi, lucrate după meșteșuguri moștenire de familie este, într-adevăr, locul în care se păstrează „Memoria satului dobrogean”.

 

Aici, tinerii meglenoromâni din satul Cerna, constituiți în ansamblul Altona, au încins o horă ca în povești. Au fost la înălțime chiar dacă încă mai sunt niște copii, iar coordonatoarea lor, Andreia Tanur, nu a putut să le fie alături. În aceeași horă s-au prins rușii lipoveni de la ansamblul vocal Nuferii Albi (Belii Lilii), condus de inimoasa Valentina Koker, care au animat atmosfera nu doar prin dans, ci și cântec.

Nici bulgăroaicele nu s-au lăsat mai prejos: ansamblul Sfitilina din Vișina, Paraschiva Constantin și ansamblul vocal Asiga din Lunca atrăgând atenția atât prin cântec, prin portul specific, cât și prin obiectele și produsele gastronomice prezentate.

O pereche frumoasă a fost formată din familia de haholi Eduard și Aniela Acsente din Sfântul Gheorghe, care s-a dovedit a se pricepe și la vorbe (expoziția de unelte folosite la pescuit s-a bucurat de o prezentare pe cinste) dans, dar și la gătit, scordoleaua pregătită de ei (piure cu usturoi, pe pat de pește) fiind unul dintre cele mai râvnite produse din expoziția gastronomică ce a dat savoare evenimentului.

Partea… orientală a manifestării culturale de la Vișina a fost redată de tătăroaicele de la corul Narenler din Tulcea, Epsen Memet, o apariție pitorească în sine, în șalvari și cu târlici în picioare, fără a mai pune la socoteală podoabele pe care le lucrează și le poartă cu mândrie.

La înălțime s-au aflat și grecoaicele reprezentate de Sinica Ciobanu din comuna tulceană Izvoarele, cu ale sale batiste tradiționale brodate manual și de ansamblul Odiseea din Tulcea.

Pitorescul tablou multietnic a fost întregit de prezența aromânilor, în frunte cu Dumitru Caimacan Popescu din Sarighiol de Deal, de broderiile și costumele populare dobrogene ale Danielei Jipa din Tulcea, de obiectele din lemn ale tulceanului Gheorghe Toader, inspirate de păsările Deltei Dunării, de „dantelăriile” din lemn ale lui Alexe Mocanu din Jurilovca, de tărtăcuțele pictate ale tătarului Geambai Nedin din Tulcea, dar și de prezența asociațiilor „Tulcea coase ie“ (Daniela Popa), „Cusături dobrogene“ din Constanța și „Suvenir din Dobrogea” din Vișina (Bianca Folescu).

 

Bucuria și armonia care au învăluit atmosfera din gospodăria tradițională de la Vișina justifică alegerea acestui loc special, încărcat de energie pozitivă și plin de oameni frumoși, pentru organizarea simpozionului „Memoria satului dobrogean“.

După cum mărturisește și organizatorul evenimentului, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, dr. Maria Magiru: „Motivele care au stat la baza alegerii acestui loc minunat, în satul Vișina, se datorează inițiativei private a doamnei Bianca Folescu. Din pasiune, dar și din dragoste pentru satul tradițional, pentru valorile acestuia, sub aspectul arhitecturii, tradițiilor și obiceiurilor, doamna Bianca a părăsit viața comodă de la oraș, a făcut și face sacrificii privind familia, care stă departe de dânsa, la București și Constanța, a venit și s-a apucat de treabă. A cumpărat o casă bulgărească, a reparat-o și conservat-o in situ. Putem spune că această casă păstrează între pereții săi memoria satului dobrogean. Aici vedem viața de zi cu zi a țăranului, cum își organizează gospodăria, casa, anexele. Pe toate acestea, doamna Folescu le trăiește zi de zi“.

Momentele frumoase au fost imortalizate și de fotograful profesionist Marian Sterea, administratorul paginii de Facebook Lipovenesc.

Sursă foto: Muzeul de Artă Populară Constanța și Cultură Constanța