Sfântul Gheorghe, omorâtorul balaurului
Pe 23 aprilie, creștinii îl prăznuiesc pe marele și sfântul mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, omorâtorul balaurului.
Sfântul Gheorghe, născut în Capadocia, din părinți creștini, în vremea împăratului Dioclețian, s-a remarcat printr-o mulțime de fapte de vitejie, impunându-se rapid în armata romană pentru curajul dovedit. Aflându-se însă că este creștin, a fost supus la o mulțime de chinuri pentru a renunța la credința sa. Însă din toate a ieșit teafăr și preaslăvind numele Domnului, astfel încât mulți au devenit creștini. Pentru neclintita sa credință în Hristos, Sfântului i s-a tăiat capul pe 23 aprilie 303.
Printre marile fapte de vitejie, consemnate în Viețile Sfinților, se află și uciderea balaurului de lângă cetatea Viritului, care cerea necontenit jertfe omenești. În acest fel, izbânda Sfântului asupra fiarei fiind socotită o victorie a binelui asupra răului. Nu întâmplător, în toate icoanele, Sfântul apare călare pe calul său alb omorând balaurul cu sulița care poartă însemnul Sfintei Cruci.
Scena în care Sfântul Gheorghe îl omoară pe balaur este frecvent reprezentată în icoanele transilvănene pictate pe sticlă de țărani pentru țărani. Muzeul de Artă Populară Constanța deține o serie de astfel de icoane, aflate în expoziția permanentă provenind din numeroase centre: Gherla, Șcheii Brașovului, Făgăraș și Valea Sebeșului.
Și în aceste icoane, conform tradiției iconografice, Sfântul Gherla apare călare pe un cal alb, ucigând o fiară cu aspect monstruos, acoperit cu solzi. Un element în plus însă, față de icoanele pe lemn, îl reprezintă prezența fetei de împărat, care ar fi fost salvată de sfânt de la o moarte sigură, cauzată de balaurul veșnic înfometat. Conform legendei, pentru fapta sa de vitejie, chipeșul soldat, a primit o ofertă generoasă de la părinții recunoscători: cheile împărăției și fata de soție, ofertă pe care însă a refuzat-o, după cum bine să știe.
O astfel de icoană pe sticlă, în care apare și fata de împărat, castelul fiind doar sugerat prin câteva elemente de arhitectură stilizate, ce trimit cu gândul la o casă țărănească cu acoperișul în două ape, este prezentată, săptămâna aceasta, de Muzeul de Artă Populară Constanța, pe pagina de Facebook și pe site, în cadrul proiectului „Icoane pictate pe sticlă din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța“.
Icoana este pictată în secolul al XIX-lea, la Șcheii Brașovului și reprezinta una dintre multele icoane deținute de muzeu în care este înfățișat omorâtorul balaurului.
Tradiții
În tradiția populară, Sfântului Gheorghe i se mai spune și Sângiorz, iar în panteonul românesc este identificat cu Cavalerul Trac. El deschide vara pastorală, care se încheie de Sânmedru (Sfântul Dumitru), când începe iarna pastorală. Conform tradiției, se spune că Dumnezeu le-a dat acestor doi sfinți-soldați „cheile vremii”, iar ei le poartă la brâu. Cu cheia sa, Sângiorz, călare pe calul său alb, închide iarna și deschide vara, pe 23 aprilie, iar Sânmedru, călare pe un armăsar brun, închide vara și eliberează iarna, pe 26 octombrie.
Un obicei practicat de Sângiorz, în satul tradițional, era bătaia (sorcovitul) cu urzici, pentru ca cei urzicați să fie sănătoși, harnici și iuți, tot anul. În popor se spune că cine ba dormi în această zi va fi somnoros tot anul.
De Sângiorz, se culegeau plante de leac, iar în zori se semăna busuiocul de dragoste, care trebuia să fie udat cu gura. Acest busuioc era purtat apoi de fete, în păr sau la brâu, când mergeau la horă, pentru a fi plăcute de flăcăi.