S-a stins Alexandru Barnea, arheologul care a reconstituit «veacul de aur» al creștinătății din spațiul Scythiei Minor

În ultimul deceniu, arheologia dobrogeană a fost văduvită de pierderea unor mari specialiști precum Mihai Irimia (1942-2011), Zaharia Covacef (1942-2014), Alexandru Suceveanu (1940-2013) și Maria Bărbulescu (1941-2019), personalități care au marcat cercetarea arheologică prin profesionalismul și dăruirea lor fiind mentori pentru generații întregi de cercetători. Adevărați profesioniști despre care se vorbește cu admirație și acum, deoarece ei fac parte, fără îndoială, din stirpea nobilă a specialiștilor respectați datorită pregătirii lor temeinice și activității laborioase și prestigioase concretizată în zeci de studii și cercetări publicate în reviste de specialitate. De curând, pe 8 mai, acestora li s-a alăturat arheologul Alexandru  Barnea (1944-2020), cel al cărui nume se identifică cu Tropaeum Traiani. Pe 17 februarie împlinise 76 de ani.

Alexandru Barnea, la fel ca și colegii mai sus-menționați, s-a numărat, ani de-a rândul, printre numele care au dat greutate Sesiunii Științifice Internaționale „Pontica“, prin prezența la această manifestare de prestigiu organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

În loc de repere biografice, redăm integral cuvintele scrise de colega sa mai tânără de la muzeul amintit mai sus, dr. Valentina  Mihaela Voinea, publicate pe pagina de Facebook a MINAC („sublinieririle”-intertitluri, extrase din text, ne aparțin):

„Născut în zilele grele ale celui de-al Doilea Război Mondial (1944), Alexandru Barnea s-a bucurat de o educație aleasă, părintele său Ion Barnea – cel mai renumit specialist al secolului XX în artă paleocreștină din SE Europei – insuflându-i, din fragedă pruncie, dragostea pentru antichitățile paleocreștine, descoperindu-i tainele arheologiei în verile toride petrecute în «pustiul getic», departe de civilizația Capitalei, printre ruinele anticului Tropaeum Traiani.

Educat în spiritul nulla dies sine linea (așa cum îi plăcea tatălui să-și sfătuiască discipolii), Alexandru Barnea a urmat cu rezultate excepționale Facultatea de Limbi şi Literaturi Romanice, Clasice şi Orientale, secţia Filologie Clasică a Universității din Bucureşti, a participat alături de Ion Barnea (responsabil științific), la marile campanii arheologice de la Noviodunum (1953-1974), Niculiţel (1953-1954), Giurgiu (1955), Murfatlar – Complexul rupestru Basarabi cu descoperiri senzaţionale (1957-1962), Dinogeția – Garvăn (1959), Mangalia, Enisala (1963-1964), Tropaeum Traiani. Anterior, emeritul specialist în artă paleocreștină – Ion Barnea, renunțase la solicitarea Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti de a ocupa postul de conferenţiar pentru istoria artei creştine, gândindu-se la «dosarul școlar» al fiului său.

Răbdare și tenacitate

Cu răbdare și tenacitate, tânărul Alexandru Barnea a rezistat provocărilor regimului comunist, în 1967 ocupând prin concurs postul de cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie al Academiei Române. La presiunea Dictaturii, tatăl său a fost pensionat de conducerea institutului, înainte de vârsta legală, la 15 mai 1975, când era doar cercetător științific III.

După numeroasele nedreptăți la care a fost supus alături de familie, cunoscut deja pe plan internațional ca un cercetător consacrat al Scythiei Minor și îndeosebi al cetății Tropaeum Traiani, a cărei monografie o coordonase strălucit (publicată în 1979), Alexandru Barnea a reușit să susțină o teză de doctorat excepțională, în cadrul Facultății de Istorie a Universității București, la vârsta de 39 de ani (1983).

Arheologie biblică în Țara Sfântă

Abia după 1989, Alexandru Barnea s-a bucurat de recunoaștere profesională la adevărata sa valoare, obținând gradul de cercetător ştiinţific I la Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei Române și fiind angajat profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1995). Ulterior, cariera universitară a fost încununată prin alegerea și realegerea sa în funcția de Decan, perioada 1996 – 2004.

În domeniul arheologiei, Alexandru Barnea a extins cercetările arheologice pe teritoriul Scythiei Minor; alături de șantierul-școală Tropaeum Traiani (condus din 1978), a reluat cercetările arheologice în situl Dinogeția – Garvăn (cunoscându-l din 1959, alături de tatăl său) unde a întreprins săpături timp de peste un deceniu, împreună cu studenții, deveniți ulterior colaboratori: Adriana Panaite, Ioana și Eugen Paraschiv – Grigore.

Deschiderea culturală post-decembristă i-a oferit fiului Alexandru Barnea împlinirea unui vis – arheologie biblică în Țara Sfântă, la Hatzor, în 2003; aflat în ultimul an al vieții sale, nonagenarul Ion Barnea primea o binemeritată răsplată pentru nevoințele duse cu demnitate în deceniile întunecate ale ateismului comunist.

Blând, ordonat, cu un spirit tânăr, a reușit să ajungă ușor în sufletele tinerilor învățăcei

Cu o vocație didactică de excepție, Profesorul Alexandru Barnea a contribuit decisiv la formarea mai multor generații de arheologi; blând, ordonat, cu un spirit tânăr, a reușit să ajungă ușor în sufletele tinerilor învățăcei, pentru mulți fiind ”omul providențial” al vieții lor, cel care le-a influențat destinul profesional; exigent, dar mereu cu măsură, i-a mobilizat în creșterile profesionale, i-a făcut să descopere în ei forțe neștiute, i-a încurajat să viseze dincolo de limitele financiare, într-un cuvânt i-a iubit ca un părinte, ducând mai departe modelul tatălui său.

Depășind individualismul marilor savanți, Alexandru Barnea a participat la realizarea unor mari sinteze precum «La Dobroudja romaine» (1991 – alături de Alexandru Suceveanu). Publicațiile sale reflectă pe deplin grija pentru formarea tinerilor cercetători, pentru realizarea unor lucrări de referință, necesare construirii unei baze științifice solide; peste 200 de voci din Enciclopedia Arheologiei și Istorie Vechi a României (1994 – 2000) au fost semnate de el

Încheindu-și misiunea universitară dar continuând, până la sfârșitul vieții, activitatea de cercetare, Alexandru Barnea nu a încetat să fie preocupat de soarta tinerilor:

«Avem institute de cercetare arheologică aflate în subordinea Academiei Române şi nu putem acorda diplome universitare de specialitate!» – declara curajos într-un articol de presă.

De la catedră sau din inima cetății Tropaeum Traiani, atât de dragă lui, OMUL Alexandru Barnea a reconstruit, oră după oră, an după an, deceniu după deceniu, tabloul «veacului de aur» al creștinătății din spațiul Scythiei Minor.

Tărâmul dintre Dunăre și Mare a mai pierdut un ALEXANDRU drag…după Păunescu, Vulpe, Suceveanu… SIT TIBI TERRA LEVIS!“.