Rusaliile, neîndurătoarele Împărătese ale Văzduhului
Pogorârea Sfântului Duh este unul dintre marile praznice ale creștinătății, care se sărbătorește la 50 de zile de la Învierea Domnului (și la zece zile de la Înălțarea), motiv pentru care mai poartă numele și de Cincizecime. Tradițional, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Rusalii.
Pentru țăranul român, Rusaliile sau ielele sunt ființe fantastice (fie fete tinere și foarte frumoase, fie femei bătrâne și hâde) foarte temute și respectate. Se spune că oricine lucrează în această zi, dar și în următoarele două va cunoaște furia lor: va fi pocit sau i se va lua mințile.
Atât de temute erau Rusaliile încât nici numele nu li se pronunța, iar pentru a nu le supăra, țăranul român le „alinta“ eufemistic pe aceste femei supranaturale care adesea înfricoșau prin înfățișarea lor, cu nume precum: Frumoasele, Doamnele, Șoimanele, Împărătesele Văzduhului, Dânsele, Ielele, Măiestrele, Puternicele, Milostivele.
Jocul ielelor
În aceste zile, Rusaliile umblă în cete prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe la streșinile casei sau la răscruci și se prind în hore, iar pământul deasupra căruia joacă ele va rămâne ars, bătătorit și sterp. De asemenea, muritorii care le va zări dansând vor fi pociți.
Pedepsiți prin pocire și/sau luarea minților vor fi și cei care lucrează în această zile încărcate de sacralitate, dar și răufăcătorii. De asemenea, în aceste zile nu este bine a se dormi afară, pentru a nu fi zărit de iele.
Călușarii, singura scăpare pentru cei „luați de iele“
Singurul remediu pentru cei care erau „luați“ sau „loviți“ de iele era jocul Călușului, care, prin dansul său și formulele magice rostite, aducea vindecare.
„Pentru a se feri de Rusalii, oamenii purtau la ei în aceste zile usturoi și pelin. Acesta din urmă era pus la pălărie, la brâu, în sân și se așeza pe mese sau în pat. Pelin și usturoi se puneau și în vârful steagului călușarilor. Frunzele de nuc și firele de pelin, culese cu o zi înainte, de Moșii de Vară, sunt duse la biserică de Rusalii, în duminica cea mare a Pogorârii Sfântului Duh. După ce au fost sfințite, ele se pun la porți, la ferestre, la streșini și sub pernă, pentru a ține departe duhurile rele“, au precizat reprezentanții Muzeului de Artă Populară.
Nu doar frunzele de nuc (conform tradiției creștine și populare, ele seamănă cu limbile de foc sub forma cărora Sfântul Duh s-a coborât asupra ucenicilor) și pelinul se folosesc în aceste zile, ci se adună și alte plante de leac.
Sursă foto: Muzeul de Artă Populară Constanța
