Recunoaștere națională pentru Teatrul de Stat Constanța, distins cu Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de Comandor
În preambulul Zilei Culturii Naționale, în semn de înaltă apreciere a celor 70 de ani de existență, împliniți pe 2 mai 2021, Teatrului de Stat Constanța i s-a înmânat astăzi, 13 ianuarie, Ordinul Național „Meritul Cultural“ în grad de Comandor, categoria D – Arta spectacolului.
Ceremonia a avut loc la Palatul Cotroceni, iar Ordinul i-a fost înmânat directorului TSC, Erwin Șimșensohn, de către președintele statului, Klaus Iohannis.
Actual manager al Dramaticului constănțean a venit la Cotroceni împreună cu actorul, compozitorul și regizorul Liviu Manolache, care anul acesta, în data de 30 iunie, sărbătorește 40 de ani de la debutul său, din 1982, pe scena tomitană, în rolul Raimund din „Beția sfântă“, de Paul Everac.
Contribuție la progresul artei teatrale românești
„Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, în semn de apreciere pentru profesionalismul și dăruirea de care au dat dovadă generațiile de slujitori ai scenei, dând viață unui număr însemnat de personaje și contribuind, pe această cale, la progresul artei teatrale românești, Președintele României decretează: Se conferă Ordinul «Meritul Cultural» în grad de Comandor, categoria D – Arta spectacolului”, Teatrului de Stat Constanța“, se arată în textul decretului prezidențial.
Un reper al culturii naționale
„Mă bucur să-i felicit pe cei care, în cei 70 de ani de la înființare, au urcat pe scena Teatrului de Stat Constanța, slujind peste milenii muza lui Ovidius. (…) Distinși oaspeți, vă felicit pentru înaltele distincții primite! Cu ocazia apropiatei celebrări a Zilei Culturii Naționale, vă doresc să rămâneți în sufletul publicului mulți ani de acum înainte, iar opera dumneavoastră să rămână pentru totdeauna între valoroasele repere ale culturii noastre. Vă mulțumesc!“, a spus președintele României, în cadrul ceremoniei.
Bucurie, tristețe și speranță
„Acordarea Ordinului «Meritul Cultural” teatrului nostru reprezintă o încurajare, o recunoaștere a valoroaselor proiecte realizate de Teatrul de Stat Constanța, a realizărilor din prezent și din trecut și un omagiu postum adus tuturor celor care și-au dăruit viețile scenei constănțene.
Îmi exprim recunoștința față de toți cei care, de-a lungul anilor, au construit un teatru puternic, important și relevant, dar și tristețea pentru toate episoadele grele prin care această instituție a trecut în diferite momente. Suntem și astăzi într-unul dintre aceste momente, dar sunt convins că, alături și cu sprijinul direct al tuturor autorităților, dar și al întregii societăți civile constănțene, vom depăși în curând etapa dificilă a lipsei unui spațiu propriu de joc și de repetiții“, a declarat directorul general al TSC, Erwin Șimșensohn.
Lipsă de solidaritate
Referitor la momentul dificil pe care îl traversează, lipsa unui spațiu de joc și repetiții, ca urmare a intrării în reabilitare, pentru eficientizare energetică, a imobilului de pe Bd. Ferdinand nr. 11, Șimșensohn a amintit, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că „ne lovim de o lipsă gravă de solidaritate din partea colegilor care ne-ar putea clar sprijini acum, primindu-ne, asa cum ar fi normal, în fosta noastră sală de spectacole, acolo unde am funcționat mai bine de 50 de ani (n.r. este vorba despre sediul actualului Teatru Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“, din strada Mircea cel Bătrân nr. 97, în care Dramaticul constănțean și-a desfășurat activitatea până în 2004, când a fost mutat în fosta clădire a Teatrului Fantasio, de pe Bd. Ferdinand nr. 11)“.
Realizări și perspective
Într-un amplu comunicat de presă trimis presei, reprezentanții TSC au amintit succint „realizările remarcabile ale teatrului nostru de-a lungul a șapte decenii, prin vremuri rareori favorabile culturii, vremuri în care artiștii și ceilalți angajați ai teatrului au fost nevoiți să surmonteze numeroase dificultăți, cele mai multe legate de cenzura regimului comunist, altele, de abuzurile administrației locale“.
Teatrul de Stat Constanța a împlinit 70 de ani de la premiera inaugurală
„Teatrul a fost fondat în anul 1951 prin Decret al Consiliului de Miniștri, iar spectacolul inaugural al Teatrului de Stat Constanţa, cu premiera în data de 2 mai 1951, a fost comedia lui I.L.Caragiale «O scrisoare pierdută”, capodoperă a artei scenice românești.
De-a lungul deceniilor de existență, teatrul nostru a avut și are mari actori, mari regizori, pe scenele sale s-au montat piese ale unor mari dramaturgi români și străini și se poate lăuda, până în ziua de azi, cu numeroase premiere pe țară: «Vilegiatura» și «Nora și soacra» de Goldoni, «Noaptea iguanei» de Tennessee Williams, «Nu va fi război în Troia» de Jean Giraudoux, «Diavolul la Boston» de Lion Feuchtwanger, «Operă pentru viitorii dictatori»de Andonis Doriadis sau spectacole ce se joacă în prezent, ca «Șobolanul rege» de Matei Vișniec, «Uciderea lui Gonzago» de Nedialko Iordanov, «Lasă-mă să intru» de John Ajvide Lindqvist, «Ziua Z» de Ionuț Sociu.
«Serile de teatru antic», eveniment cu aură de legendă, au reprezentat, în analele «Teatrului Dramatic Ovidius», un moment important ce își găsește în prezent continuitatea prin organizarea Festivalului Internațional de Teatru, care a avut patru ediții, cea mai recentă fiind cea din 2019, înainte de pandemie.
În prezent, teatrul nostru are onoarea de a participa în cadrul unui proiect inițiat de Uniunea Teatrelor din Europa, cea mai importantă structură asociativă de acest gen de pe continentul nostru, alături de 14 dintre cele mai prestigioase teatre din Europa. Proiectul ne va prilejui realizarea unei importante coproducții internaționale și participarea la turnee în Europa, precum și la o bursă de spectacole în cadrul unui Festival ce se va desfășura în Portugalia.
Repertoriul din prezent al teatrului nostru este unul bogat, variat și valoros, răspunzând necesităților publicului constănțean. Facem, de asemenea, toate eforturile pentru a ne adapta condițiilor extraordinare din această perioadă, în care, după restricțiile impuse de pandemie, ne confruntăm și cu lipsa unui spațiu de joc, sala TSC fiind în curs de renovare“.
Mulțumiri publicului
De asemenea, echipa TSC a adus mulțumiri spectatorilor de la malul Mării Negre: „Mulțumim minunatului public constănțean care ne-a fost partener în toți acești ani și în toate realizările artistice și a cărui susținere ne dă puterea de a merge mai departe în orice situație“.
Amintim publicului constănțean că pe 15 ianuarie 2021, de Ziua Culturii Naționale, Ordinul Național „Meritul Cultural“ în grad de Comandor i-a fost conferit și Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“, „în semn de apreciere pentru contribuția importantă avută la dezvoltarea culturală a țării noastre, pentru dăruirea pusă în procesul de educare prin cultură a publicului de toate vârstele, dovedind excelență la nivel național și internațional“.
Teatrul „Oleg Danovski“ a primit ordinul „Meritul cultural“ în grad de Comandor
Cunosc teatrul acesta din 1968. O perioada, chiar am locuit in teatru la cabina 5 „Constantin Mortun”. Mama fusese angajata ca solista de opera (Carstea Niculina) si nu avea locuinta, fiind nou adoptata in oras, asa incat un an am petrecut intr-o cabina cu un pat, un resou, mesele cu oglinzi unde actorii se machiau siunde imi faceam lectiile. Mai coloram cabina cu o mare fotografie a lui Belmondo pe perete, care ne incantase in cateva comedii prin cinematografe. Dimineata la scoala, seara cu lectii in fata oglinzilor din cabina. Mai ieseam afara cand se machiay actorii sau actritele, ca deh ! Era spectacol. Dupa care fuga in culise sau in sala unde se juca „Invitatie la Castel” (Jean Anouilh), Noaptea Iguanei (Tennessee Williams), Croitorii cei mari din Valahia (de Al. Popescu), daca imi aduc aminte bine si nu incurc anii. Daca nu era seara de teatru, era opereta sau musicall: My Fair Lady (F. Loewe), Rigoletto (G. Verdi), Floarea din Haway (P. Abraham), Liliacul sau Voievodul Tiganilor (J. STrauss). Ce intelegeam, copil fiind este o alta poveste. A fost o perioada de basm si am prins drag de muzica si teatru. Traiam intr-o alta realitate, asa ca am neglijat putin scoala. In anii 60’ si multi ani dupa, sectia de proza coexista pasnic cu opera si opereta. Nu erau probleme. Dupa multi ani, teatrul a fost impins afara si trimis intr-o sala mica de cinema adaptata la „revista” unde este si acum.
Intrucat o comunitate ramane vesnic vie prin cultura, ma gandesc in ce masura primarul orasului Constanta ar putea face un efort intelectual ca sa gaseasca un teren pentru constructia unui nou teatru. Recunosc ca este o misiune dificila, in conditiile in care au fost vandute toate terenurile din oras intr-o perioada de trista amintire, iar sursele financiare publice locale sunt limitate Pentru comunitatea locala constructia unui nou teatru ar fi un prim pas pentru expansiunea teatrului profesional in Constanta, care in timp nu trebuie sa se opreasca la o singura trupa. Comunitatea locala din Constanta are nevoie de o politica privind dezvoltarea teatrului profesional, a celui „comunitar” si „semi-profesional”, in scoli si in firme, astfel incat, in timp, baza de selectie pentru actorii profesionisti sa se mareasca, iar „cererea pentru cultura” sa creasca de la sine. Cam asa se creeaza in mod sustenabil o „piata culturala”. Nu stiu daca orasul Constanta isi poate construi asemenea oportunitati, cu structura de guvernare locala actuala. Eu, de la departare, urez mult noroc actualei echipe de teatru din Constanta.
Valentin M. Ionescu
fost ministru al privatizarii