Povestea „Satului nou“ de pe malul Dunării

De sute de ani, Dobrogea este casă primitoare pentru români vechi, trăitori de veacuri pe aceste locuri, așa numiții dicieni, pentru cei din alte regiuni istorice, precum mocanii din Transilvania, veniți pe căile transhumanței, pentru turci, tătari, ruși lipoveni, greci, germani și alte seminții. Fiecare și-a găsit rostul aici și a adus cu sine un consistent bagaj cultural care a sporit farmecul locului, pentru că specificul fiecărei etnii face parte din zestrea Dobrogei.

În acest mozaic multicultural se remarcă, prin modul în care au știut să-și păstreze credința, portul și tradițiile rușii lipoveni sau staroveri, care și-au părăsit locurile natale pentru a-și păstra credința veche, strămoșească opunându-se astfel reformelor inițiate de patriarhul Nikon. Aici, pe malul Dunării și lângă pădurile de tei ale ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră, au luat-o de la capăt și au continuat să se închine și să se roage așa cum au făcut-o moșii și strămoșii lor.

Așezarea din Constanța în care rușii lipoveni sunt majoritari

Cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din Constanța se află la Ghindărești, o localitate situată la 85 de km distanță față de municipiul reședință de județ, pe malul drept al Dunării. Conform ultimului recensământ, în anul 2011, în Ghindărești existau 1973 locuitori, dintre care aproape 95% (94,53%), erau ruși lipoveni.

În limba rusă, Ghindărești se numește „Novoseolki“ sau „Novinkoe“, adică „Satul nou“, pentru că se pare că aceasta ar fi fost ultima așezare din Dobrogea în care s-au stabilit rușii lipoveni, prezența acestora aici fiind consemnată printr-un document din 1837. Se crede însă că staroverii s-au stabilit aici mai devreme, după ce satul lovit de o epidemie de ciumă, în jurul anului 1827, a fost părăsit de românii care îl locuiau.

poarta-bisericii-vedere-din-interior-ghindaresti

Rușii lipoveni din Ghindărești, la fel ca staroverii din toată Dobrogea, sunt oameni cu frică de Dumnezeu, harnici, ospitalieri și veseli, care știu să se bucure de viață. Și o fac cu intensitate maximă. Îmbrăcați cuviincios, în porturi tradiționale, sunt nelipsiți de la biserică, cu mic cu mare. Însă în zilele când se dă „dezlegare“ la veselie știu să se distreze ca nimeni alții dansând cu foc pe melodii mai vechi și mai noi interpretate din suflet, în acompaniament de acordeon. De asemenea, mesele lor tradiționale sunt adevărate festinuri: borș pescăresc, saramură, scrumbie la grătar și minunate aluaturi cu diferite umpluturi ori servite cu smântână și/ sau miere: blinî (clătite cu brânză), vareniki (colțunași), pirojki, pampușki.

Credința strămoșească și Dunărea

Viața comunității se desfășoară în jurul apei, în jurul Dunării, fluviu dătător de viață, pentru că rușii lipoveni sunt pescari înnăscuți. Viața se desfășoară și în jurul bisericii, pentru că nu în zadar au suferit credincioșii ruși de rit vechi prigoana religioasă care s-a abătut asupra, pentru simplu fapt că au rămas statornici în credința strămoșească. Icoana și crucea staroveră (cruce cu opt brațe) ocupă un rol important în viața rușilor lipoveni. Nu sunt niciodată agățate pe pereți, pentru că „Iisus a fost spânzurat pe cruce“, ci sunt sprijinite de perete, așezate fiind pe o poliță,. De aceea, nu e lucru de mirare că atunci când un lipovean intră în casa altui starover, înainte de a saluta gazda se duce mai întâi pentru a se închina la icoană. Abia apoi spune „Bună ziua!“.

icoane-si-cruci-la-rusii-lipoveni

Aceste simboluri ale credinței se găsesc chiar și în edificiile publice, precum este sediul Comunității Rușilor Lipoveni din Ghindărești.  În clădirea care are o siglă albastră sub formă de lotcă sunt expuse și fotografii din vremuri de mult timp apuse, în care sunt imortalizați în lotca pescărească acești oameni ai Dunării cu bărbi lungi care mânuiesc năvoade și alte unelte de pescuit.

sediul-comunitatii-rusilor-lipoveni-din-ghindaresti

Două biserici într-o curte

La Ghindărești, există două biserici ambele situate în aceeași curte a cărei poartă este  însemnată cu crucea staroveră. Una este veche, impunătoare, cu două turle masive, în formă de bulb de ceapă, cu hramul „Înălțarea Domnului“.  A fost construită între anii 1906-1938. Se poate vedea și fotografia în toată splendoarea ei doar de pe Dunăre, din lotcă. Mai este numită și biserica de vară, pentru că aici se desfășoară slujbele în sezonul estival. Răcoarea ei este binevenită în zilele caniculare.

biserica-mare-cu-hramul-inaltarea-domnului ghindaresti

Cea de lângă ea, biserica nouă, este mai mică, așadar mai călduroasă, motiv pentru care este numită „biserica de iarnă“ având și un hram hibernal, „Botezul Domnului“. Lăcașul de cult a fost ridicat pe vechii biserici din lemn, mistuită într-un incendiu, în anul 1944. Construcția a fost finalizată în 1997.

Reguli nescrise

Rușii lipoveni sunt credincioși de rit vechi, sărbătorile lor, factor de coeziune socială, la fel ca și mersul la biserică, fiind ținute după calendarul iulian, la 13 zile distanță de cel gregorian, folosit de români. La biserică se merge întotdeauna în costum de sărbătoare, iar pois-ul, brâul care încinge mijlocul și despre care credincioșii cred că fac legătura dintre suflet și trup, este nelipsit. La fel și mătăniile din piele sau lestovska. Brâul este un simbol al creștinătății, fiind primit de la botez și purtat până la moarte și dincolo de ea, deoarece trupul fără viață merge în mormânt cu mijlocul încins cu brâu. În mână îi sunt puse mătăniile, iar la gât cruciulița metalică (krestik) primită la botez odată cu brâul.

fata-in-port-traditional-in-curtea-bisericii-din-ghindaresti

Regulile sunt nescrise și păstrate cu sfințenie de membrii comunității din generație în generație. O femeie din afara comunității care nu are capul acoperit și nu este îmbrăcată în fustă sau rochie lungă nu va putea păși niciodată într-o biserică a rușilor de rit vechi. Cel mult poate sta în pridvor acolo unde stau credincioșii îmbrăcați conform cutumei, dar care nu se simt „curați“ pentru a păși în sfântul lăcaș.

Școală de vară pentru învățarea slavonei

Între credința rușilor lipoveni și limbă există o legătură puternică. În biserică, slujbele să desfășoară în limba slavonă. De aceea, slavona bisericească se învață încă de la vârste fragede, iar loc mai potrivit pentru a învăța slovele acestei limbi vechi nu este altul decât biserica. Aici au loc în fiecare vară o școală de vară pentru învățarea Ceaslovului, a stihurilor bisericești, pentru ca cei mici să și înțeleagă ceea ce se rostește și se cântă în biserică. La școală de vară bisericească participă inclusiv copiii veniți în vacanță, unii de departe, de pe meleagurile străine unde s-au stabilit părinții pentru un trai mai bun. Limba rusă se învață la Școala Gimnazială „S. A. Esenin“  din Ghindărești.

copii-la-scoala-de-vara-de-la-biserica

Crucea Staroveră Rusă, un simbol al credinței de 10 metri înălțime

Pe unul dintre cele mai înalte locuri din Ghindărești aflate pe malul stâncos al Dunării, numit „Vîsokii Kameni“, în traducere „Piatra Înaltă“, a fost ridicată Crucea Staroveră Rusă având o înălțime de 10 metri. Monumentul de un alb strălucitor, cu soclu din granit negru, este un simbol al credinței și spiritualității staroverilor din Ghindărești, putând fi observat de la mare depărtare de ambarcațiunile care traversează Dunărea. Crucea Staroveră Rusă a fost sfințită anul 2010.

crucea-starovera-rusa-ghindaresti-foto-mirela-stinga

Pe fiecare dintre cele  patru laturi ale soclului se află texte în limba rusă și în limba slavonă bisericească prin care este cinstită Sfânta Cruce („Ne închinăm Crucii Tale și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!), sunt omagiați înaintașii („Cinste și slavă strămoșilor noștri, credincioși ruși staroveri, care s-au așezat în aceste locuri în numele păstrării credinței pravoslave“), dar și oamenii locului care s-au jertfit în cele două conflagrații mondiale („În numele rușilor lipoveni care au participat la cele două războaie mondiale, unde s-au jertfit apărând ținuturile natale“).

Citește și: Pagini din istoria rușilor lipoveni din Dobrogea, într-un volum de referință

Chiar dacă rușii lipoveni din Ghindărești sunt conectați la pulsul orașului având copii cu carte multă în oraș sau în străinătate, ei nu își uită credința și obiceiurile, iar cei plecați se întorc mereu în vatra satului, pentru a restabili legătura cu spiritul locului.

Acest articol a fost realizat în urma vizitei de documentare inclusă în proiectul „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală“, etapa I, care s-a desfășurat în perioada 2-5 iulie 2019, în organizarea Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.

Share:

Un comentariu la „Povestea „Satului nou“ de pe malul Dunării

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *