Până când purtăm mărțișorul? Mărțișoare alb-roșu, alb-negru și alb-albastru, „vedete“ la Muzeul de Artă Populară Constanța
Începând cu 1 martie, doamnele și domnișoarele primesc și poartă mărțișoare: fire sau brățări alb-roșii, la încheietura mâinii sau mici obiecte însoțite de firul bicolor, în piept. Până când însă se păstrează mărțișoarele? În zilele noastre, se păstrează chiar și o singură zi, în prima zi a lunii martie, numită popular și Mărțișor. Însă cândva, în satul tradițional, regulile în această privință erau clare. Iar atunci când era scos, șnurul bicolor nu era lepădat la întâmplare.
„Mărțișorul era purtat, de regulă, 9 sau 12 zile, după care era: legat de ramura unui pom roditor (Mehedinți, Gorj, Suceava, Banat), așezat sub o piatră sau „dăruit” berzelor (Dobrogea), pus pe o tufă de trandafiri (Muntenia, Moldova), așezat sub cloșcă (Neamț), păstrat amintire într-un loc «vederos» din casă (Maramureș), dat la schimb pe pâine albă și vin (Prahova), păstrat la oglindă sau la icoană (Transilvania, Banat)“, menționează specialiștii Muzeului de Artă Populară Constanța.
De altfel, instituția de cultură, fidelă misiunii sale de a promova tradițiile, dar și obiectele de patrimoniu pe care le deține, face un scurt istoric al mărțișorului, dedicându-i o vitrină în spațiul expozițional de la parter.
Aici sunt expuse patru mărțișoare cu fire bicolore: alb-roșu, alb-negru și alb-albastru. Tot aici găsim și mărțișorul tradițional sub formă de bănuț găurit, unul dintre ele fiind așezat pe pieptul unei frumoase cămăși din Muscel.
„Conform legendei, firul bicolor al mărțișorului, în cele trei variante cunoscute (alb-roșu, alb-negru și alb-albastru) ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte, urcușul începând la 1 martie. Șnurul răsucit reprezintă firul vieții, care se toarce încet-încet. Roșul simbolizează culoarea sângelui, a vigorii și a dragostei, albul trimite la ideea de inocență și puritate. Albastrul este culoarea cerului, simbolizând infinitul, în timp ce negrul este asociat pământului și forței regeneratoare a naturii“, subliniază reprezentanții Muzeului de Artă Populară Constanța.
Iar pentru cei care doresc să afle mai multe despre obiceiul de a dărui mărțișoare, iată un citat din lucrarea „Sărbătorile la români“, scrisă de etnograful Simion Florea Marian: „Mărțișorul este datina prin care părinții leagă de 1 Martie copiilor lor câte o monedă de argint ori de aur, la gât sau la mână. Moneda aceasta, care este de regulă atârnată de o cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătase roșie și albă sau dintr-un fir de arniciu roșu și unul de bumbac alb sau din mai multe fire de argint și aur, se numește Mărțișor, Mărțiguș sau Marț“.
La început, mărțișorul era dăruit copiilor (fie că erau fete sau băieți) de către părinți, pe 1 martie, dis-de-dimineață, înainte de răsăritul soarelui. El avea rol de amuletă ferind de deochi, făcându-l frumos și luminos la chip pe cel care îl purta protejându-l de soarele „alb“ și periculos al primăverii care cauza arsuri, de unde și zicala: „Cine poartă mărțișoare nu mai e pârlit de soare“. Mai apoi, obiceiul purtării mărțișorului s-a extins, el fiind dăruit și celorlalți membri ai familiei.
„Scopul purtării sale (la gât, pe piept sau la mână) era unul benefic: cine purta mărțișor avea noroc la rodirea câmpului, avea un an îmbelșugat, chip luminos și era ferit de boli tot timpul anului“, au mai precizat specialiștii Muzeului de Artă Populară Constanța.
