Pagini din istoria rușilor lipoveni din Dobrogea, într-un volum de referință

De curând, literatura de specialitate referitoare la staroverii trăitori pe meleagurile dintre Dunăre și Mare s-a îmbogățit cu un volum valoros: „Rușii lipoveni din Dobrogea: istorie și tradiții specifice – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011“.

Lucrarea reprezintă teza de doctorat a Ceraselei Dobrinescu, elaborată între anii 2013-2016, în cadrul Școlii Doctorale de Științe Umaniste din cadrul Universității „Ovidius“ sub îndrumarea prof. univ. dr. Valentin Ciorbea.

Încă de când se afla în stadiu de manuscris, lucrarea a suscitat interesul Comunității Rușilor Lipoveni din România (CRLR), care, la inițiativa președintelui său, Silviu Feodor, și-a propus să sprijine financiar apariția acesteia.

În acest context, cartea a fost publicată, în condiții grafice deosebite (copertă cartonată, imagini color), la editura CRLR, textul fiind însoțit de imagini cu valoare de document, unele realizate de autoarea lucrării, în cadrul activității de cercetare pe teren a autoarei, altele puse la dispoziție de către colaboratori.

Cine sunt rușii lipoveni din Dobrogea

În cele 310 pagini ale volumului,dr. Cerasela Dobrinescu aduce în prim-plan istoria rușilor lipoveni, dar și credințele și obiceiurile lor.

Cartea „Rușii lipoveni din Dobrogea: istorie și tradiții specifice – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011“ este structurată în trei mari capitole, împărțite în subcapitole:  I- „Rușii lipoveni (staroverii) de la schisma bisericii ortodoxe ruse la stabilirea lor pe teritoriul românesc“, II – „Așezările rușilor lipoveni dintre Dunăre și Marea Neagră și III – Particularități etnice“. Structura cărții este completată de Introducere și Concluzii.

„Rușii lipoveni sunt urmașii credincioșilor de rit vechi (staroveri), care, la jumătatea secolului al XVII-lea sau opus reformei religioase inițiată în Rusia de țarul Alexei Mihailovici (1645-1676), tatăl lui Petru cel Mare, și Patriarhului Nikon, cel care s-a aflat în fruntea Bisericii Ortodoxe Ruse între anii 1952-1958. Reforma s-a dorit a fi o formă de modernizare a Bisericii Ortodoxe Ruse, dar, în realitate, ea a avut ca urmare directă scindarea în două a populației creștin-ortodoxe. Ulterior, cele două grupuri au evoluat în mod diferit, atât din punct de vedere confesional, cât și social-istoric. Cei care au acceptat reformele lui Nikon, așa numiții «nikonieni», s-au adaptat noilor condiții, fiind de acord cu modificările legate de rit și de text religios. Ceilalți, oponenții schismei, au fost numiți staroveri (de credință veche), staroobreadți (de rit vechi) sau raskolnici. Împotriva lor, autoritățile au ințiat măsuri represive extrem de dure, cărora staroverii le-a răspuns prin revolte și emigrări masive“, explică dr. Cerasela Dobrinescu în „Introducere“.

Informații despre cum au ajuns rușii de credință vechi pe teritoriul actualei Dobroge și unde și-au întemeiat ei așezările se regăsesc în carte.

Unde trăiesc ei

În prezent, în Constanța, rușii lipoveni se află în localitățile Ghindărești (aici este cea mai importantă localitate, locuită în proporție de peste 90% de ruși lipoveni, creștini ortodocși de rit vechi), Năvodari, Constanța, Cernavoda, Mangalia, 2 Mai.

În județul Tulcea, staroverii s-au stabilit la Carcaliu, Jurilovca, Mila 23, Periprava, Sarichioi, Sfiștofca, Slava Cercheza, Slava Rusă, Tulcea, Chilia Veche, Mahmudia, Sulina, Măcin, Babadag, Dunavățu de Jos și Dunavățu de Sus, Uzlina.

Istoricul fiecărei dintre aceste localități este prezentat în cartea semnată de Cerasela Dobrinescu.

De la București la Constanța

După ce pe 22 noiembrie 2019 a fost lansată la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus de la București, cartea „Rușii lipoveni din Dobrogea: istorie și tradiții specifice – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011“ a fost prezentată și „acasă, la Constanța, pe 16 februarie, în aula „Adrian Rădulescu” a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

Evenimentul editorial a avut loc într-o lună și o zi cu o semnificație aparte pentru rușii lipoveni, în contextul în care pe 14 februarie s-au împlinit 30 de ani de când CRLR, fondată la 14 ianuarie 1990, a fost înregistrată ca personalitate juridică. Actul fondator de la nivel național a fost urmat de constituirea filialelor locale, prima fiind cea a rușilor lipoveni din Ghindărești, pe 16 februarie 1990. Abia peste patru zile, pe 20 februarie 1990, a fost înființată Comunitatea Locală a Lipovenilor din Constanța.

De altfel, în sala arhiplină a MINAC, pe 16 februarie, s-au aflat și membrii fondatori ai CRLR, precum prof. univ. dr. Feodor Chirilă și Ivan Popov, oameni care au pus bazele comunității, care au gândit o strategie a organizației.

În deschiderea evenimentului a vorbit președintele Comunității Rușilor Lipoveni, filiala Constanța, Nicolae Artion, printre cei care au luat cuvântul aflându-se președintele CRLR, Silviu Feodor, care și-a asumat și rolul de moderator al manifestării, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, subsecretarul de stat din cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice (DRI) din cadrul Guvernului României, Amet Aledin, istoricul Alexandr Varona, cel care a scris și un „Îndemn către cititori“, în prefața volumului, directorul MINAC, dr. Sorin Marcel Colesniuc, precum și reprezentantul Consulatului General al Federației Ruse la Constanța, atașatul Nikolai Vladimirovich Belera.

Președintele CRLR, Silviu Feodor: „Este un eveniment deosebit astăzi, la Constanța, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Iată că sub auspiciile acestei instituții, care ne duce cu gândul la istorie, am potrivit într-un mod armonios prezentarea unei cărți deosebit de frumoase, interesantă și importantă pentru noi, rușii lipoveni, întrucât în ultimii ani, începând cu 2018, anul Marii Uniri, am început să acordăm o atenție din ce în ce mai mare publicării de cărți despre rușii lipoveni, despre istoria, cultura și viața lor de aici, de pe teritoriul României, dar și cu legături cu staroverii din lume. O etnie deosebit de frumoasă, deosebit fascinantă prin cultura, tradițiile, prin spiritualitatea ei, care contribuie în continuare la înfrumusețarea culturii românești“.

Religie și cultură

Silviu Feodor a continuat:  „După cum știți, în cultura oricărui popor, religia a avut o importanță deosebit: a contribuit la formarea acelei culturii și, în zilele noastre, contribuie la dezvoltarea ei. Pentru rușii lipoveni, religia este o componentă de bază a vieții lor. Ca o definiție scurtă, religia este legătura liberă și conștientă cu Dumnezeu și această legătură trebuie păstrată. (…) Noi, rușii lipoveni de pe teritoriul acestei minunate țări, România, de aproape 300 de ani, păstrăm această credință nealterată, așa cum a fost ea păstrată și transmisă nouă de strămoșii noștri prin marea lor jertfă. Anul acesta marcăm 400 de ani la nașterea sfântului mucenic protopop Avvakum, cel care a fost conducătorul staroverilor, cel care s-a opus, la jumătatea secolului al XVII-lea, reformelor introduse de patriarhul Nikon prin „corectarea“ cărților de cult, susținut de țarul Alexei Mihailovici Romanov. Iată că secolul XVII a determinat acest fenomen care s-a numit staroveri și în urma acestui fenomen au apărut rușii lipoveni pe teritoriul României“.

În contextul în care CRLR desfășoară o importantă și susținută activitate cultural-educativă, prin editarea de cărți la editura proprie și prin promovarea tradițiilor și obiceiurilor specifice, Silviu Feodor a făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor reușite ale comunității.

„Noi, comunitatea rușilor lipoveni, acordăm o mare importanță culturii noastre (…) Guvernul României, statul român oferă minorităților naționale din România un mare sprijin. Dacă în 2016 am avut două concursuri, olimpiade, Olimpiada Națională de Limba rusă Maternă și Festivalul Poeziei Ruse, sub egida Ministerului Învățământului, în 2020 avem cinci concursuri școlare sub egida Ministerului Învățământului, iar în 2018, de Centenarul Marii Uniri am primit un mare dar: Olimpiada Națională de Religie Ortodoxă de Rit Vechi“, a spus președintele CRLR, Silviu Feodor.

„Părinții noștri, bunicii și străbunicii noștri s-au rugat foarte mult. Modul de manifestare culturală era extrem de limitat. Nu aveau cărți de Dostoievski, Tolstoi, Esenin. Singurele lor cărți erau cărțile de cult: Psaltirea, Evanghelia, Biblia. Toată jertfa lor s-a transmis din generație în generație și noi suntem o generație fericită, pentru că trăim zile extraordinar de frumoase, o perioadă liberă, de manifestare culturală și spirituală foarte importantă pentru noi. Sfântul Apostol Pavel spune într-o epistolă a lui că Domnul este Duh, iar acolo unde este Duh este și libertate. Noi am găsit această libertate pe pământul României. Suntem recunoscători.

Amet Aledin, subsecretar de stat în cadrul DRI: „În ultimii ani, parcurgând această mirifică țară care este România, am vorbit foarte mult despre ce înseamnă comunitățile etnice, dar nicăieri nu mi se pare mai firesc să vorbesc despre comunitățile etnice ca aici, la Constanța. Pentru că, până la urmă, Constanța înseamnă un rai al comunităților etnice“.

Referitor la volumul „Rușii lipoveni din Dobrogea: istorie și tradiții specifice – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011“, Amet Aledin a spus: „Apariția unei cărți înseamnă, cu siguranță, trimiterea în veșnicie a celui care o creează“.

Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea: „Discursul istoric scris al Ceraselei este foarte bun. Este clar, limpede și explicit; nu te duce într-o frază complicată în care să pierzi șirul ideii. De la pagină la pagină lucrurile se dezvoltă și se înțeleg foarte bine. Contribuția acestei etnii se regăsește foarte bine în carte din multe puncte de vedere: religie, arhitectură. Se poate privi și din punct de vedere istoric, dar și din punct de vedere etnografic. Cercetările în teren au ajutat-o foarte mult: discuțiile cu membrii comunității, interviurile pe care le-a realizat au adus un plus deosebit la care se adaugă arhivele locale și arhivele de la București, inclusiv de la Arhiva CNSAS, arhivele Securității (…) Cartea este o reușită, indubitabil. A fost foarte apreciată de comisia de susținere publică din care a făcut parte și doamna academician Sabina Ispas“.

Istoricul dr. Alexandr Varona: „Am insistat foarte mult ca această carte să apară. Este poate prima lucrare despre rușii lipoveni prezentată în această manieră. Prezintă la modul foarte amănunțit, pentru publicul cititor de limba română, ceea au rușii lipoveni mai prețios: credința, obiceiurile și ritualurile pe care le practică de sute de ani, pe modelul localității mele natale dragi Ghindărești, și nu numai“.

Dr. Cerasela Dobrinescu: „Sunt foarte fericită că ne aflăm aici. Mulțumesc domnului președinte pentru implicarea totală de care a dat dovadă atât la lansarea de la București, cât și aici, la Constanța (…) Primul meu contact cu rușii lipoveni s-a datorat colegei mele de facultate Magda Iacob, care era studentă și m-a luat într-o vizită la bunicii de la Ghindărești. Trebuia să petrecem câteva zile la sfârșit de săptămână acolo. Am vrut să merg de curiozitate. În acea perioadă eu lucram la muzeu (n.r. – Muzeul de Artă Populară Constanța) cu jumătate de normă, iar doamna directoare Maria Magiru mi-a spus că dacă merg să fac și niște fișe de informator. Eu eram deja familiarizată cu patrimoniul legat de rușii lipoveni, dar nu știam prea multe despre ceea ce înseamnă tradiție, istorie, obiceiuri legate de această etnie. Astfel că, plecând la drum cu Magda, m-am documentat anterior pe baza unor chestionare pe care le aveam în muzeu, chestionare întocmite pentru populația românească, de Institutul de Etnografie și Folclor «Constantin Brăiloiu». Pe baza acelor chestionare mi-am făcut propriile chestionare cu ceea ce aveam să întreb, minimal, pentru că nu eram decisă să aprofundez problema rușilor lipoveni dintr-o vizită. Dar mi-a plăcut atât de mult, am fost atât de fascinată de ceea ce am găsit, încât am vrut să mă întorc. M-am întors de foarte multe ori. Cercetarea mea s-a întins pe o perioadă de aproximativ 15 ani. Pot să spun că ceea ce am găsit acolo m-a fascinat de la început, dar de fiecare dată găseam lucruri cu totul și cu totul noi. Am fost ajutată de oameni care m-au sfătuit, m-au îndrumat în ceea ce privește limba, pentru că într-o cercetare etnografică în primul rând trebuie să te apropii de informator (așa le spunem noi celor cu care realizăm interviurile). Iar ca să mă apropii, a trebuit să învăț termeni, ca să creez o punte de legătură între noi“.

De asemenea, autoarea i-a mulțumit lui Valentin Filat, cel care s-a ocupat de tehnoredactarea și de coperta cărții.

Prof. univ. Feodor Chirilă: „Se știe că o carte se citește din trei motive: din obligație, din curiozitate și de plăcere. Prima dată am citit această carte din obligație, fiind președintele comisiei de editare a cărții Comunității Rușilor Lipoveni. A doua oară am recitit-o din interes și curiozitate. (…) Pe noi ne bucură foarte mult când apar astfel de cărți despre rușii lipoveni scrise de autori din afara comunității. Noi avem deja un Hrenciuc, un specialist care a scris despre lipovenii din Bucovina (n. r. – Daniel Hrenciuc -„Rușii lipoveni în Bucovina (1774-2012). Contribuții”, 2013, Editura Argonaut, Cluj-Napoca)“.

 

Prof. univ. dr. Feodor Chirilă și-a încheiat discursul lansând autoarei invitația de a scrie monografia satului Ghindărești, în colaborare cu Alexandr Varona.

Evenimentul editorial s-a încheiat cu momente artistice susținute de tânăra Georgiana Chiriță, ansamblurile „Galuboe More“ din Constanța și „Novoseolki“ din Ghindărești și solistele Diana Artion și Cristina Ermilov.

Sursă foto: www.focusactual.com și culturaconstanta.ro