Ocolul Pământului pe roata olarului! De vorbă cu Dumitru Pascaniuc despre povestea lutului din Marginea
E fascinant să vezi cum boțul de humă prinde formă și viață sub mâinile dibace ale lui Dumitru Pascaniuc, olar din tată în fiu, din vestitul centru de ceramică Marginea, Suceava. Roata se învârte și își deapănă povestea ancestrală, în timp ce olarul își spune și el povestea celor care se opresc, în acest weekend, în fața Muzeului de Artă Populară Constanța, care, sub genericul „Meșteșuguri tradiționale. Utilitar și decorativ“, găzduiește manifestarea „Olăritul, tradiție și contemporaneitate“, care s-a deschis vineri, de Sfântul Ilie, și va continua până duminică, inclusiv.
Atunci când lucrează la roata olarului, pe discul pe care așază bucata de pământ untos, meșterul pune și ceva din sufletul lui. Pentru că olăritul înseamnă mai mult decât apă, lut, lemne și foc. Înseamne ardere interioară, adică trăire și pasiune dincolo de cuvinte.
„Olăritul îți intră în sânge. Nu te poți lăsa de el, fie că câștigi sau nu. Dacă nu stau pe roată, simt că îmi lipsește ceva. Aici îmi găsesc eu liniștea, orice problemă aș avea“, mărturisește Dumitru Pascaniuc. În acest timp, mâinile sale modelează o formă de lut, în vreme ce cu piciorul învârte discul mare de jos al roții. Pare o joacă, atât de naturale îi sunt mișcările. Dar nu este. „Cred că roata aceasta s-a învârtit cât ocolul pământului de 10 ori“, spune meșterul. În numai câteva minute, ulcica este gata. Atât durează modelarea pe roata formată din discuri unite între ele printr-un ax. Dar, deși pare simplu la prima vedere, nu este deloc așa, deoarece povestea vasului de lut, de la pământul simplu din care e făcut până la forma sa finală, este lungă și pe cât de frumoasă pe atât de complexă.
Pământul adus dintr-un loc bun, bine știut de către olarii din zonă, din generație în generație, este lăsat la dospit, apoi frământat bine de tot cu picioarele și transformat în bulgări mari. Iar acest lucru durează zile bune. După aceea, bulgării mari devin bulgărași pe roata olarului. Odată forma modelată, urmează ornamentarea. Iar de aici până la trainica ceramică de Marginea mai este cale lungă. Vasele se lasă la uscat într-un loc special, nu în soare direct și nici într-un loc unde sunt curenți de aer. Oalele mari, precum cele de sarmale, se usucă cele mai greu. De aceea ele se modelează primele, iar în vreme ce ele se zvântă, meșterul modelează forme din ce în mai mici, cât să încapă în cuptorul special care va arde neîntrerupt timp de 14-15 ore (aprox. 250 de vase, de toate dimensiunile). Pentru că, pământul frământat cu apă trebuie trecut prin foc, pentru a fi rezistent, după ce în prealabil a fost glazurat.
Ceramica pe care Dumitru Pascaniuc o face de aproape patru decenii, de când era un băietan de doar 14 ani, este roșie, smălțuită și de uz gospodăresc (oale de sarmale, ulcele în care se prinde laptele, căni de diferite dimensiuni), dar și decorativ (vaze de flori, coșulețe)., aprox. 250 de vase, de toate dimensiunile.
Meșterul provine dintr-o veche familie de olari din tată în fii. A învățat să învârtă roata olarului de la tatăl său, modelând farfurii de mici dimensiuni. El și încă un alt meșter care lucrează faimoasa ceramică neagră au rămas singurii olari din Marginea, centru de ceramică vestit cândva pentru produsele sale. Cei mai mulți au renunțat la roata olarului și s-au împrăștiat peste hotare în căutarea unui trai mai bun. Din cei trei copii ai familiei Pascaniuc, doi băieți și o fată, doar mezinul, student la Administrarea Afacerilor, a prins drag de roată, în timp ce frații tăi trăiesc la Londra. Mai e o speranță.
Deși lucrul la roata olarului este o muncă de bărbat, pentru că priceperea modelării este dublată de învârtitul roții, Dumitru Pascaniuc mărturisește că fără sprijinul soției sale, Mărioara Angelica, nu ar fi continuat să meargă pe acest drum.
„Nu putem unul fără altul. Dacă ea nu ar fi, m-aș lăsa de meserie“, spune olarul. Va învârti roata cât timp va putea, trist că meșteșugul acesta este pe cale de dispariție. „Eu rezist, dar nu știu până când, deoarece e vorba și de efort, și de suflet. La un loc“, mărturisește Pascaniuc.
Vasele sale de lut sunt dovada că încă mai poate. Că la Marginea încă de mai lucrează oale. Vă puteți convinge trecând în această sâmbătă și duminică la Muzeul de Artă Populară Constanța, unde găsiți, la prețuri accesibile, de la 5 lei (o căniță de aprox. 200 ml) la 45 de lei (o oală de sarmale), vasele lucrate de Dumitru Pascaniuc. Iar dacă aveți timp, puteți asista și la o demonstrație pe roata olarului, să vedeți metamorfozele lutului.
