Pentru cei care doresc să citească o sinteză bine pusă la punct despre Dobrogea interbelică, alegerea perfectă este lucrarea lui Constantin Brătescu. „Dobrogea“ a fost publicată în revista de popularizare „Cunoștințe folositoare. Seria C. Din lumea largă“, nr. 7, apărută „sub directiva redacțională a d-lui prof. universitar I. Simionescu“.

Lucrarea, de 32 de pagini, este structurată în cinci capitole: I – Generalități, II – Pământul, III – Apele, IV – Poporul Dobrogei și V – Bogățiile Dobrogei.

„Plămânul României“

Deși admite că Dobrogea este cea mai secetoasă provincie din țara noastră, Constantin Brătescu subliniază că însemnătatea acesteia pentru România vine „dela așezarea ei la gurile Dunării și la țărmul Mării Negre“. Deoarece, explică cel supranumit „geograful Dobrogei“, „Prin ea și dealungul ei cerealele, petrolul, lemnele și alte mărfuri grele, cari nu pot fi transportate cu ușurință decât pe apă, pot lua drumul străinătății. O țară fără porturi la Mare este o țară care se înăbușe. De aceea, Dobrogea a fost numită «plămânul României», iar portul Constanța este cel mai însemnat centru al ei, pe unde se poate lua contact cu restul lumii“.

În ceea ce privește numele său, autorul menționează: „Numele îi vine de la un aventurier, Dobrotici, care a stăpânit o parte din această provincie, în veacul XIV, ca despot bizantin“.

„Cu toată vitregia vremurilor, la anul 1877, tot noi, Românii, eram mai numeroși în Dobrogea dintre toți creștinii“

Referitor la afirmațiile vecinilor bulgari, care făceau carieră în epocă, cum că „noi n’avem drepturi istorice vechi în Dobrogea“, Brătescu scrie: „mărturiile bătrâne vorbesc numai de noi, Românii, prin aceste locuri iar despre ei tac, fiindcă Bulgarii, cari trăesc astăzi prin Dobrogea, sunt veniți de curând în țara noastră, unii de bre-o optzeci de ani sau o sută, alții de 50 sau 40, iar alții de după răsboiul dela 1877, cum sunt cei mai mulți din Cadrilater“.

Brătescu face o scurtă trecere în revistă a istoriei provinciei, menționând că „pe la sfârșitul veacului al patrusprezecelea după Cristos, Dobrogea este unită cu Țara Românească, adică cu Muntenia, de către Domnul Mircea cel Bătrân și e stăpânită o vreme de dânsul“. Apoi, după ce „puterea Semilunei“ ajunge până la Dunăre, iar Dobrogea intră sub dominație turcească, „Românii, o parte au fugit peste Dunăre și s’au așezat în Muntenia și în Moldova, iar o altă parte au rămas pe loc să îndure jugul greu al Turcilor. Aici au stat ei vreme de aproape cinci sute de ani, până când Regele Carol I, bătându-i în răsboiul dela 1877, unește din nou Dobrogea cu țara mamă“.

Constantin Brătescu continuă: „În tot timpul acestei stăpâniri turcești neamul nostru românesc s’a împuținat foarte tare în Dobrogea, rămânând mai ales în satele de pe malul Dunării și prin locurile cu păduri, unde la nevoie se putea mai ușor adăposti. Iar restul acestei provincii fu colonizat de Turci cu neam de-al lor și mai ales cu Tătari. Cu toată vitregia vremurilor, la anul 1877, tot noi Românii eram mai numeroși în Dobrogea dintre toți creștinii:: iar astăzi, înmulțindu-ne și cu alți frați ce au venit din Transilvania, Muntenia și Moldova, noi formăm majoritatea în această țărișoară, care a fost, este și va trebui să rămâe în veci de veci, țară românească“.

În Dobrogea, „omul priceput poate duce un trai îndestulat de toate“

Referindu-se la bogățiile Dobrogei, Brătescu subliniază că acestea sunt felurite „încât omul priceput poate duce un trai îndestulat de toate“.

Amintește de podgoriile de la Sarica și Bădila, „un mic rai de frumusețe și de belșug, desfășurat la poalele dealurilor Niculițelului“ și de faptul că împărăteasa Rusiei, Ecaterina, își cumpăra de aici vinurile pentru curtea imperială.

Mierea de la Tulcea, celebră la curtea Sultanului

În ceea ce privește aurul verde, Constantin Brătescu scrie: „Dobrogea are și păduri frumoase mai ales în județul Tulcea. Odinioară erau mai întinse:: astăzi însă au fost îngustate pentru ogoare. Pe vremea Turcilor, stejarii groși cât buțile erau tăiați pentru construcția corăbiilor, iar masivul de tei din jurul Medanchioiului (n. r. – azi Valea Teilor), plin de prisăci, hrănia curtea Sultanului cu binecuvântata miere de albine“.

Nu sunt uitate nici pășunile, atât de râvnite de către păstorii din Transilvania, așa numiții mocani, care s-au și stabilit aici cumpărând pământurile de la turci și tătari, civilizând astfel „acest ținut lăsat în barbarie“.

„Somnii cresc mari cât vițeii“

Cuvinte de laudă are Constantin Brătescu și pentru pescării, în care„Dobrogea e neîntrecută“, subliniind că acestea sunt socotite în Europa „în al doilea rând după cele dela Volga“.

„Morunii și nisetrii, cari dau icrele negre, sunt renumiți, din vremuri vechi, în toată Europa; crapii ating mărimi de peste zece chilograme; somnii cresc mari cât vițeii“, scrie autorul.

La capitolul „Bogății“, Brătescu trece și carierele de piatră amintind de granitul de la Iacobdeal, „neîntrecut pentru pavajul străzilor și pentru socluri de monumente“, marmurile colorate de la Isaccea și Tulcea, calcarele compacte „cari servesc la fabricarea varului, la zidirea porturilor și a clădirilor monumentale“, alte tipuri de calcar, din care se face cimentul, caolinul „din care se fabrică farfurii“ și loessul sau lutul galben „de pe urma căruia înfloresc o mulțime de fabrici de cărămidă în toată provincia“.

De asemenea, „geograful Dobrogei“ amintește de arama care se scoate din dealul Altân Tepe, precum și de apele sulfuroase de la Mangalia și nămolul de la Techirghiol, „o binecuvântare pentru bolnavii cari vin să-și aline suferințele“.

„Mai multă dragoste pentru ea, Dobrogea“

În încheierea lucrării, Constantin Brătescu scrie: „Țară frumoasă prin varietatea priveliștilor ei, țară bogată prin mulțimea și felurimea roadelor ei adunate pe un spațiu așa de îngust, țară românească din timpuri vechi, cu toate peripețiile ei la țărmul Mării. Fără Dobrogea, drumul cel mare al apelor ne-ar fi aproape închis și, de aceea, cu drept cuvânt ea a fost denumită «Plămânul României». Mai multă dragoste pentru ea, mai multă grijă pentru înmulțirea și propășirea neamului românesc dintr însa, mai multă gospodărire luminată și onestă – și atunci Dobrogea va înflori ca o grădină fericită în sânul patriei sale“.

„Book Impact – Cartea Dobrogeană“

Ediția anastatică a lucrării „Dobrogea“, de dr. Constantin Brătescu, a văzut lumina tiparului, în anul 2017, la Editura Next Book, la inițiativa Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada“, cu finanțarea Consiliului Județean Constanța.

Volumul face parte din expoziția itinerantă „Book Impact – Cartea Dobrogeană“, organizată de Centrul „Teodor T. Burada“, deschisă în perioada 27 septembrie-10 octombrie, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ Constanța și între 11 și 18 octombrie la Biblioteca Județeană „Panait Cerna“ Tulcea.

Din expoziție fac parte lucrările (ediții anastatice, dar nu numai):

Iată mai jos lista cărților, în ordinea cronologică a apariției edițiilor princeps:

1. „Escursiune agricolă în Câmpia Dobrogei“, de Ion Ionescu (Bucuresci, Tiparul Tribunei Române, 1879; Constanța, Editura Next Book, 2019)
2. „Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele şi viitorul ei“, de baronul d’Hogguer (Bucuresci, Editura Librăriei Socec, 1879; Constanța, Editura Next Book, 2019)
3. „O călătorie în Dobrogia“, de Teodor T. Burada (Iași, Tipografia Națională Strada Alescandri, 1880; Constanța, 2014, 2019)
4. „Ovidiu în exil. Descriere făcută în urma unei visite la Constanța, antica Tomi“, de Bruto Amante. Tradus din limba italiană de Celia Bruzzesi (București, Stabilimentul Grafic „I. V. Socecu”, 1885; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
5. „Simion Licinski, banditul din Dobrogea“, de Zamfir Filoti (extras din ziarul „Românulu“, București, Tipografia „Românulu“, V.C. A. Rosetti, 1889; Constanța, Editura Next Book, 2018)
6. „Excursiuni în Dobrogea“, de Ion P. Licherdopol (București, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, furnizor al Curții Regale, 1900; Constanța, Editura Next Book, 2018)
7. „Contribuțiuni istorice și numele de Dobrogea“, de Virgil Andronescu (Constanța, Tipografia „Ovidiu” H. Vurlis, 1901; Editura Next Book Constanța, 2018)
8. „Amintiri din Dobrogea“ , de Al. Malcoci-Petrescu, avocat în Constanța (Constanța, Tipografia „Aurora”, Frații Grigoriu, 1901; Constanța, Editura Next Book, 2018)
9. „Un dobrogean de baștină despre Dobrogea“, de Constantin D. Benderly (Tipografia G. A. Lăzăreanu, Bucuresci, 1903, ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
10. „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații“, de Ioan Adam (Bucureşti, Editura Minerva, 1908; Constanța, Editura Next Book, 2016)
11. „Constanța și Tekirghiolul. Ghid ilustrat pentru vizitatori 1924“, de de Th. Ionescu și I.N. Duployen (Constanța, Institutul Grafic „Albania”, 1924; Constanța, Editura Next Book, 2016)
12. „Povestea neamului românesc“, de I. Popescu-Băjenaru (București, Editura „Cartea românească” S.A., 1925; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
13. „Zile cernite, zile de nădejde“, de Const. N. Sarry (Constanța, Institutul de Arte Grafice al ziarului „Dobrogea Jună”, 1927; Constanța, Editura Next Book, 2018)
14. „Dobrogea. O țară din povești. Vol I“, de I. Simionescu (București, Editura „Cartea românească”, 1928; Constanța, Editura Next Book, 2015)
15. „Cât trebuie să știe oricine despre Dobrogea. Trecutul, prezentul, viitorul“, de Apostol D. Culea (București, Editura Casei Școalelor, 1928; Editura Next Book Constanța, 2019)
16. „Antologia Dobrogei, prozatori și poeți, cu prilejul cincantenarului“ (București, Editura Casei Școalelor, 1928; Constanța, Editura Next Book, 2018)
17. „Cutreierând Dobrogea meridională“, de dr. R. I. Călinescu (București, Editura Adevărul, 1935; Constanța, Editura Next Book, 2019)
18. „Dobrogea românească“, lucrare îngrijită de Elsa și G. Dimitriu-Serea (Editura „Acțiunea românească”, 1938; Editura Next Book Constanța, 2017)
19. „Școala românească dobrogeană de la înființare până la 1938. Monografie. Istoric, documente, diagrame“, de Vasile Helgiu (Constanța, Institutul de
    Arte Grafice „Albania”, septembrie 1938; Constanța, Editura Next Book, 2019)
20. „România cum era până la 1918. Vol. II. Moldova și Dobrogea“, de Nicolae Iorga (București, Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova, 1940; Constanța, Editura Next Book, 2018)
21. „Studiu monografic asupra comunei Ferdinand I (Caramurat) jud. Constanța“, de P-Va Gh. Pușcașu și Gh. M. Pușcașu (Constanța, Tipografia „Lucrătorii asociați”, 1942; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
22. „Mocanii în Dobrogea“, de D. Șandru (Institutul de Istorie Națională din București, 1946; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
23. „Album arheologic. Muzeul Regional al Dobrogei“, de Ioan Micu (Constanța, Tipografia „Lucrătorii asociați”, 1948; Constanța, Editura Next Book, 2017)
24. „Dobrogea“, de dr. C. Brătescu, profesor la Universitatea din Cernăuți, lucrare din colecția „Cunoștințe folositoare. Seria C. Din lumea largă. Sub directiva redacțională a d-lui prof, universitar I. Simionescu”, nr. 7 (f.a; Constanța, Editura Next Book, 2017)

25. „Valori ale culturii de masă în Dobrogea. Școala Populară de Arte și Meserii Constanța“, de Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan (Constanța, Editura Dobrogea, 2009)
26. „Sub semnul unirii. Dobrogea. Centenarul Marii Uniri, 140 ani de la revenirea Dobrogei la țară. 630 de ani de la unirea Dobrogei cu Țara Romînească sub sceptrul lui Mircea cel Bătrân“ (ediție specială revista „Datina“, 2016)
27. „Satul dobrogean de la Dunăre în oglinda timpului“, de Aurelia Lăpușan (Constanța, Editura Next Book, 2019)
28. „Comorile uitate ale Dobrogei“ (Constanța, Editura Next Book, 2020).

Proiectul editorial cu volume anastatice a fost lansat sub directoratul Doinei Voivozeanu fiind coordonat de conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan, iar actualului director interimar al Centrului Cultural „Teodor T. Burada“, Ștefania-Laura Abibula-Stroe, îi revine meritul de a reuni aceste realizări sub genericul „Book Impact – Cartea Dobrogeană“.