„Medea’s Boys“, când anticul irupe în cotidian și totul devine natural și spectacular
Despre „Medea’s Boys“, spectacolul Teatrului Apollo 111 din București, prezentat și la Constanța, pe 22 iunie, la Teatrul de Stat, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru „Miturile Cetății“, s-a scris mult și se va mai scrie.
Pe bună dreptate, pentru că merită. Pentru că „Medea’s Boys“, cu un scenariu de Ionuț Sociu, cu fragmente din „Medeea“, de Euripide, în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol care răscolește sentimente contradictorii și puternice: oripilează, fascinează și stârnește admirație în același timp, la fel cum o face și tragedia antică care mustește de incest, crime oribile, gelozie, dar și de trăiri nobile care îi înalță pe muritorii de rând din imund.
Dacă limbajul trivial din primele minute poate „alunga“ pe mulți din sală, deși afișul avertizează publicul în acest sens, așteptările celor care rămân până la final nu sunt deloc înșelate: „Medea’s Boys“ este un spectacol foarte bun. Pentru că, la fel ca și în viață, acum ca și altădată, trivialul există, face parte din viață.
„Et in Colchida ego“
Cei șase argonauți care se întâlnesc la câțiva ani distanță după legendara expediție din Colchida, în căutarea lânii de aur, se mișcă, se comportă și vorbesc ca niște „băiețași de cartier“ din zilele noastre.
Însă, surpriză: sunt cât se poate de ancorați în antic. Chiar dacă beau shot-uri, vorbesc „colorat“, au haine contemporane și sunt la modă cu toate cele, iar Orfeu nu mai cântă la liră, ci la bouzouki, cei șase argonauți, care își dau întâlnire în beach barul unuia dintre ei, sunt cât se poate de… reali. Și sunt conștienți de acest aspect, încearcă să-și identifice relațiile cu părinții lor din Olimp și își asumă acest bagaj gentic.
Se mișcă cu naturalețe în spațiul deținut de Euphemus, unde tejgheaua are formă de corabie, o copie în miniatură a celebrei Argo, probabil, iar barul din fundal, semicircular, amintește de o busolă sau o timonă (scenografie Irina Chirilă) pe al cărei fond negru sunt trasate, pentru început, cu cretă, conturi de insule și alte teritorii legendare (Lemnos, Colchida), „guvernate“ de Eros. Contururile și Eros vor fi șterse mai târziu, iar în locul lor vor apărea alte cuvinte: „barbară“ (un epitet al Medeei) și „Haos“.
Sub efectul M(e)D(e)A
Dacă ar fi rămas în zona contemporanului, „Medea’s Boys“ nu ar fi avut, cu siguranță, nimic din puterea sa de a genera admirație pe termen lung. Însă este spectaculos modul în care regizorul știe să-i conducă pe cei șase actori prin labirintul țestut din antic și contemporan. Este de-a dreptul fascinant felul în care are loc metamorfozarea, modul în care are loc trecerea, alunecarea în dublu sens, din contemporan în antic, justificată, după cum putem bănui de M(e)D(e)A (sau Ecstasy), la care apelează cele șase personaje . Iar acest scop este pus excelent în valoare prin intensitatea scăzută a luminii scenice, muzică și o coregrafie excepțională care arată excelentele calități actoricești ale celor care îi interpretează pe argonauți și care jonglează cu rolurile, interpretând fiecare mai multe personaje: Eduard Trifa (Triphos/ Medeea), Florin Aioane (Euphemus), Alex Chindriş (Orfeu), Alexandru Ion (Esculap/ Iason), Alex Mirea (Myros) şi Vlad Ionuţ Popescu (Gyros).
