La Teatrul „Căluțul de Mare“ s-a deschis un portal către o minunată călătorie în Țara Oglinzilor
A vibrat de o energie nemaipomenită scena Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de mare“ Constanța în weekend-ul 3-4 octombrie, energie care s-a transmis și în public purtându-l într-o minunată aventură în Țara Oglinzilor. Pe acest tărâm de vis a pășit Alice, curioasa și curajoasa eroină a lui Lewis Carroll, ghidată de Ștefan Lupu, cel care semnează regia, scenariul, coregrafia și ilustrația muzicală în spectacolul „Alice în Țara Oglinzilor“.
Echipa regizor-scenograf (Ștefan Lupu–Anda Pop, asistent de regie Teodora Savu) a mizat mult pe alb-negru, „culorile“ tablei de șah – prezentă și pe afiș, devenită laitmotiv al întregului spectacol. Iar efectul a fost unul cât se poate de… spectaculos și de dinamic, chiar dacă, la propriu, singura pată de culoare a fost Alice. Costumele alb-negru, elaboratele podoabe capilare purtate de Regina Albă și Regina Neagră, armurile celor doi cavaleri alb și negru, cât și inorogii mânuiți de ei sunt doar câteva dintre elementele vizuale care dau greutate spectacolului.
Grija pentru impactul vizual s-a datorat și minuției cu care Diana Ionescu a realizat make-up-ul, liniile, contururile și petele alb-negru de pe chipurile personajelor fiind detalii poate mai greu de văzut de la jumătatea sălii până la rândurile din spate, dar care, privite în fotografiile realizate de Marian Adochiței, nu au cum să nu trezească admirația.
Proiecțiile video (de video design s-a ocupat Andrei Cozlac) creând senzația de real și de fabulos, în același timp, armonizate cu sunetul (vocea micuței Alice, singură în pădure, zgomotul produs de un tren în mișcare, bazinul cu crabi și clipocitul apei ș. a.), momentele muzicale (Mihai Dobre – additional music) și coregrafia dinamică (asistent coregrafie Geta-Violeta Răvdan) au fost și ele puncte forte ale spectacolului nou intrat în repertoriul Teatrului „Căluțul de mare“.
A vorbi despre prestațiile fiecărui actor de pe scenă este extrem de dificil, pentru că fiecare a dat tot ce a putut mai bine, cu forțele turate la maximum. Și a fost minunat să-i recunoști sub peruci și machiaj, pe aceeași scenă, pe aproape toți actorii angajați ai Teatrului „Căluțul de mare“: Daniela Vlad (Regina Oaie Neagră/ Țânțarul), Rovena Paraschivoi (Alice Păpușă/ Capra), Claudia Brădescu (Regina Oaie Albă/ Cărăbușul), Daniel Minciună – Hopa/ Ouț Piticuț, Ion Ciolan – Țopa/Broscoiul, alături de mai tinerii Arina Cojocaru (Regina Neagră), Grațian Prisacaru (Regele Alb/Cavalerul Negru/ Cerbul) și Andrei Stroescu (Regele Negru/ Cavalerul Alb).
Mai mult de atât, efectivul a fost întregit de forțe din „afară“, actrița Florina Stănculeț (Regina Albă) de la Teatrul de Stat Constanța și mai tinerele colaboratoare Alexandra Armașu (Pisica Albă) și Amalia Rusescu (Pisica Neagră).
Am lăsat-o la urmă pe Denisa Iova, cea care a jucat-o pe Alice, un rol care i s-a potrivit mănușă. Pentru că Denisa Iova, tânără absolventă a Facultății de Arte din cadrul Universității „Ovidius“, prezentă aproape încontinuu pe scenă, de-a lungul celor 75 minute ale spectacolului, a știut să-și modeleze vocea dându-i tonalitatea potrivită rolului interpretat însoțind cuvântul cu gestul și temperamentul unei fetițe de doar „șapte ani și șase luni“ curioasă și hotărâtă.
Regizorul Ștefan Lupu a mizat în același timp pe dansul contemporan, commedia dell’arte, clovnerie și nu numai.
Însă e demnă de apreciat grija tânărului regizor de a păstra specificul teatrului de copii sau „teatrului de păpuși“ constănțean, care își datorează notorietatea națională și internațională Păpușii (dovadă stau multele premii obținute la festivaluri din țară și de peste hotare), create și mânuite de artiști cu har, precum scenografa Eugenia Tărășescu-Jianu și artista-păpușar Aneta Forna Christu, ambele premiate de UNITER pentru performanță și ambele prezente în sală, în seara premierei din 3 octombrie. Astfel, spectacolul începe și se încheie cu Alice în lumea reală, alături de pisicuțele ei năzdrăvane care-i cerșesc atenția făcând năzbâtii: Albișoara și Kitty.
O fetiță cu codiță, un pic mai mică decât Alice, fetița de „șapte ani și șase luni“, își exprimase dorința, înainte de ridicarea cortinei, că vrea să vadă un spectacol numai cu personaje bune, pozitive. Și iată că dorința i s-a împlinit, deoarece chiar și personajele un pic (doar un pic) malițioase au fost cele care i-au îndrumat pașii micuței eroine a lui Lewis Carroll către visul ei.
Gândit pentru copiii de peste 10 ani, mai ales pentru adolescenți, în conformitate cu titulatura teatrului care l-a girat (Teatrul pentru Copii și TINERET „Căluțul de mare“), spectacolul „Alice în Țara Oglinzilor“ trebuie și poate să deschidă apetitul publicului tânăr către „teatrul mare“.
Citește și:
