Farmecul discret al poveștilor din teatru. La mulți ani, Anaid Tavitian!
Teatrolog, timp de peste 40 de ani secretar literar al Teatrului Dramatic din Constanța și al Teatrului de Păpuși, consultant și, pentru o perioadă, director artistic al acestor instituții, cetățean de onoare al municipiului Constanța, membru al Uniunii Teatrale din România – UNITER, al Uniunii Internaţionale a Marionetiştilor-UNIMA, al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Anaid Tavitian este o personalitate de excepție a culturii dobrogene, cunoscută în întreagul mediu teatral național.
O viață dedicată teatrului, istoriei sale, actorilor, regizorilor, tuturor celor ce participă la actul artistic de pe scenă… Iar în cazul distinsei doamne aceste cuvinte sunt speciale și de necontestat, căpătând un sens adânc, concret și palpabil, căci nu cred că a existat în Dobrogea vreun slujitor al Thaliei, vreun jurnalist, cronicar, student, să nu îi fi cerut sfatul, să nu fi căpătat o prețioasă informație, să nu fi primit o caldă încurajare. Anaid Tavitian face parte din acea elită specială a intelectualilor generoși și modești, care au o rară noblețe a spiritului, o firească distincție a gesturilor și o eleganță afabilă a comunicării.
Este cu adevărat o fiică a Dobrogei, dintr-o familie de armeni greu încercați de furtunile istoriei. Părinții, Simion și Azaduhi Tavitian, pe care îi venerează și-i pomenește cu mare prețuire mereu, s-au refugiat în tinerețe aici, la țărm de mare, găsind în vechea cetate a Tomisului liniștea de care aveau atâta nevoie. Cu siguranță că educația pe care a primit-o Anaid, întâmplările copilăriei vegheate și de bunica, o distinsă armeancă, refugiată din Turcia în urma cumplitului pogrom, care îi istorisea întâmplări de odinioară, au clădit în sufletul ei această lume de poveste, pe care a regăsit-o mai târziu în teatru.
Este o fiică a Constanței. În orașul de la malul Mării Negre a urmat cursurile școlii generale, ale liceului „Mihai Eminescu“, ca să se desprindă apoi pentru puțin timp, fiind studentă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ din București. Atmosfera artistică de aici a fost definitorie pentru formarea profesională. Elita teatrală, profesorii i-au format cunoștințele și i-au întărit personalitatea. A fost colegă cu nume celebre ale artei vizuale românești: Eugenia Vodă, Tora Vasilescu, Adrian Pintea, Şerban Ionescu, Diana Lupescu, Alexandru Dabija, Mihai Mănuţiu. A absolvit Institutul având o triplă specializare: teatrologie, filmologie, televiziune și a revenit în orașul natal, spre norocul celor care au iubit și iubesc scena.
Ziua de 3 octombrie 1978 este pentru Anaid o dată de neuitat căci, după absolvirea facultății, a fost repartizată la Teatrul de Păpuși Constanța, fiind prima zi de muncă. De atunci și până astăzi și cu siguranță multă vreme de acum încolo, Anaid Tavitian a ridicat și va continua să ridice la Constanța, cu perseverență, dăruire, pasiune și o mare erudiție, o coloană a infinitului teatral.
A avut distinși mentori și aici. Cu nostalgie și recunoștință vorbește despre Georgeta Mărtoiu, alături de care a realizat o monumentală lucrare dedicată Dramaticului constănțean: „Thalia Ex Ponto, la cumpăna de milenii“ și de la care a preluat tenacitatea protejării spiritului teatral; de Romeo Profit, secretar literar, de la care a reținut capacitatea de a construi un repertoriu armonios și complet (atunci când a fost lăsată să facă asta).
S-a implicat în organizarea de festivaluri: Festivalul „Seri de Teatru Antic“, Festivalul Internațional „Săptămâna Teatrelor de Păpuși“, Festivalul „Miturile cetății“, a susținut prelegeri deosebit de apreciate de studenți la Universitatea „Ovidius“ Facultatea de Arte, căci are un special dar al povestirii cu miez. Este autoare a emoționantei monografii dedicate Teatrului de Păpuși – „Metamorfoza unui vis“, coautoare (alături de Georgeta Mărtoiu) a unei cărți nostime, cuprinzând întâmplări hazlii din teatru – „Leac pentru drac“, cu ilustrații de Horațiu Mălăele; a contribuit decisiv la alcătuirea și publicarea volumelor dedicate scenografei Eugenia Tărășescu Jianu și actriței-păpușar Aneta Forna-Christu, a pus temelie la alcătuirea volumului de memorii al actorului Virgil Andriescu și a construit cartea dedicată actriței Agatha Nicolau. Despre ea, unul dintre cei mai importanți critici de teatru din România, publicist și memorialist, Ion Parhon, scria în volumul „Pe repede înapoi“, apărut la Editura Scrisul Românesc: „doamna Anaid Tavitian – om de aleasă alcătuire sufletească și profesională, timp de 40 de ani veritabil paznic de far al dramaticului constănțean“.
A primit numeroase premii și distincții. E necesar un amplu spațiu să le amintim pe toate. Unul dintre ele are însă o semnificație aparte. Iubește țara în care s-a născut, îi prețuiește valorile și, în aceeași măsură, își prețuiește și respectă neamul armenesc din care face parte. Când vorbește despre strămoșii săi, o gravitate specială și o duioșie nespusă îi inundă privirea și glasul, semn că acolo se deschide fereastra spre un alt univers. În semn de aleasă prețuire, în anul 2018, a primit distincția „Hrisov de Apreciere și Binecuvântare Arhierească“, acordată de Preasfințitul Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România.
Am onoarea de a mă considera prietena sa. Într-un fel special, radioul ne-a unit destinele. Pentru Anaid, cutia magică din care sunetele clădesc povești minunate, rămâne un obiect de mare valoare și o amintire de preț din copilărie. Este convinsă că dragostea pentru teatru a început din momentul în care, copil fiind, asculta cu atenție și încântare emisiunea difuzată la Radio România, „Noapte bună, copii!“. Vocile actorilor, poveștile acelea i-au rămas în memoria afectivă și le păstrează în suflet și astăzi, cu același entuziasm.
Pentru mine totul a început atunci când, cu bucurie și emoție am discutat despre realizarea unui serial radiofonic la Radio Constanța, despre istoria dramaticului tomitan. Un serial care a dus mai apoi la alcătuirea acelei monografii minunate „Thalia Ex Ponto, la cumpăna de milenii“ și a volumului cu întâmplări hazlii din teatru. O prietenie specială din care eu am învățat multe, mai ales ce înseamnă să ai bunătatea de a privi mereu partea strălucitoare a culturii, căci Anaid are rara calitate de a vedea lumina chiar și acolo unde furtunile acoperă și distrug totul în jur. Ea are gingășia dar și forța nebănuită a florilor care rămân în picioare și după vijelie.
Paradoxal, văzându-i gingășia, nu descoperi imediat forța interioară pe care o are. Este forța unei adevărate instituții! Într-o vreme când arhivele se volatilizează iresponsabil, când memoria noastră culturală riscă să fie ștearsă, Anaid Tavitian rămâne omul-instituție, depozitarul documentelor teatrale spirituale și materiale, personalitatea care devine garantul păstrării istoriei teatrale. Grea și dulce povară, pe care Anaid o poartă cu finețe și eleganță, cu nobilă modestie.
La mulți ani, Anaid! La ceas aniversar, sper din toată inima ca întreaga ta carieră să primească și acea recunoaștere profesională pe care tu te-ai străduit să o propui altor artiști… Premiul UNITER… Îl meriți pe deplin!
Steliana Duliu-Bajdechi
Jurnalist Radio România
