Etnograful Maria Magiru s-a retras de la conducerea Muzeului de Artă Populară Constanța

Etnograful Maria Magiru, unul dintre cei mai longevivi manageri de instituție de cultură din Constanța, își încheie activitatea, prin ieșire la pensie, luna aceasta, după 50 de ani neîntrerupți de activitate.

Pe când era studentă la Istorie, la Universitatea București și studia etnografia cu reputatul Gheorghe Focșa, nici prin gând nu îi trecea că își va lega destinul de cel al unui muzeu de artă populară.

Prin activitatea sa profesională, Maria Magiru se identifică cu instituția de cultură, care i-a devenit o a doua casă. A debutat ca muzeograf la Muzeul de Artă în anul 1972, iar apoi, odată cu decizia autorităților de a se forma o colecție de artă populară, s-a ocupat de constituirea acesteia.

Astfel a străbătut satele dobrogene într-o perioadă în care achizițiile de obiecte se făceau din gospodăriile țăranilor și se transportau la muzeu cu sacii de rafie.

Activitatea sa este reflectată într-un articol publicat în aprilie 1976 în ziarul „România liberă“: „Muzeul de artă din Constanța a alcătuit o bogată colecție de artă populară dobrogeană, care cuprinde peste 1600 de piese autentice. Colecția este rodul activității tinerei muzeografe Maria Magiru care timp de mai mulți ani a colindat satele județului Constanța adunând obiecte textile de interior, țesături și broderii, podoabe, ustensile de bucătărie, icoane vechi pe lemn și piese de port“.

A avut privilegiul de a învăța tainele achiziției de obiecte de la marea cercetătoare Elena Secoșan cu care a fost pe teren, timp de două săptămâni, și care-i întrezărise potențialul și „ochiul format” pentru obiectele cu valoare muzeală. Mai târziu, a reușit să o convingă pe Elena Secoșan să vândă Muzeului de Artă Populară din Constanța, piese cu o valoare etnografică covârșitoare, rarități în muzeele de etnografie din țară, scoarțe și ceramică veche, clasate în prezent în categoria Tezaur.

Într-o perioadă fastă pentru muzeele de etnografie, Maria Magiru s-a alăturat colectivelor de cercetători care efectuau campanii la nivel național, motiv pentru care Muzeul de Artă Populară este, în prezent, unul de cuprindere națională, aspect reflectat și în expoziția permanentă.

Ascultându-o depănând perioadele începutului, m-a impresionat profund când mărturisea că, pentru a mări colecțiile de artă populară a trebuit, ca proaspăt mamă (într-o vreme când concediile pentru creșterea copilului nu depășeau trei luni) să-și lase acasă cel dintâi născut, fiul Alexandru, pentru a se alătura campaniilor de cercetare etnografică din țară. Un sacrificiu personal, care a dus la creșterea colecțiilor actualului Muzeu de Artă Populară Constanța, care a căpătat personalitate juridică imediat după 1989.

De-a lungul celor 50 de ani de activitate, etnograful Maria Magiru a avut de-a face și cu momente dificile, pe care le-a depășit în folosul instituției de cultură, cum ar fi momentele de tristă amintire când s-a încercat transformarea Muzeul de Artă Populară într-o secție a unui muzeu supradimensionat, rezultat din comasarea a trei mari muzee constănțene: Artă, Artă Populară și Istorie și Arheologie. Din fericire, aceste încercări fantasmagorice din timpul administrației Mazăre-Constantinescu au fost dejucate de oamenii din cele trei instituții muzeale, prin memorii făcute la nivel național, la Ministerul Culturii.

Și-a pus semnătura, în calitate de coordonator sau autor unic, pe trei volume din seria „Dobrogea, studiu etnografic“, în care se regăsesc ample studii despre români, românii balcanici și turcii și tătarii din acest spațiu. La acestea se adaugă cele cinci numere ale revistei „Arhitectura populară din Dobrogea“, pe care le-a coordonat.

Activitatea sa de o viață se reflectă însă cel mai bine în volumul „Muzeul de Artă Populară Constanța. Istoric. Colecții. Expoziție“ apărut în anul 2021, în condiții grafice deosebite, la prestigioasa Editură „Monitorul Oficial“.

La final de carieră, cea care și-a dedicat ani din viață Muzeului de Artă Populară Constanța își propune să petreacă mai mult timp alături de familie. Mai ales că de la cei doi copii ai săi, Alexandru și Ioana, are doi nepoți pe care îi iubește ca pe ochii din cap: Andrei, student în anul al II-lea la București și Bogdan, un năzdrăvan isteț, care e clasa întâi.

Sursă foto: Facebook – Muzeul de Artă Populară Constanța

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *