„Dragostea pentru arta populară a fost transmisă prin generații, când bunica mi-a pus acul în mâna și m-a învățat primele cusături“

De profesie avocat, Eugenia Catargiu este o prezență insolită oriunde o întâlnești. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece atrage numaidecât atenția prin portul său în care îmbină piese de costum românesc tradițional care îi vin de minune. Are o impresionantă colecție de costume populare românești. O parte dintre ele le-a prezentat pe 10 noiembrie, la Muzeul de Artă Populară Constanța, într-o paradă inedită la care modele au fost colegele sale de la asociațiile „Cusături dobrogene“ din București și „Șezătoarea din București“, dar și elevi de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria“.

Eugenia Catargiu a prins drag pentru arta populară încă din copilărie, din sânul familiei, atunci când bunica i-a pus acul în mână și a învățat-o să facă primele cusături. Mult mai târziu, a început să facă din costumul popular o adevărată pasiune. A strâns atât de multe piese de costum încât nu le mai știe numărul, însă știe că cele mai vechi sunt din perioada interbelică. În Anul Centenarului, de 1 Decembrie,  vă invităm să-i aflați povestea.

Când și cum a început dragostea pentru artă populară românească, în general, pentru costumul tradițional, în special?

Dragostea pentru arta populară a fost transmisă prin generații, când bunica mi-a pus acul în mâna și m-a învățat primele cusături. Însă dragostea pentru costumul popular a pornit mai târziu, când am început să frecventez întâlnirile ce au devenit șezători, în cadrul cărora mi-am dorit să coș o cămașă tradițională. Atunci am descoperit că e foarte ușor să cos o cămașă cu aspect artizanal, iar pentru una cu aspect tradițional trebuie să studiez mai profund semnele, materialele, croiul, etc. Și a apărut nevoia de a studia ținând pe viu în mână o cămașă tradițională. Așa a apărut colecția pe care ați văzut-o la Muzeul de Artă Populară Constanța. 

V-ați propus de la început să întocmiți o colecție sau aceasta a prins contur treptat?

Așa cum am menționat anterior, colecția a prins contur treptat. Nu mi-am propus niciodată să îmi fac o colecție. 

Vă mai amintiți care este prima piesă pe care ați achiziționat-o? 

Prima piesă achiziționată a fost o cămașă veche, dreaptă, moldovenească, cumpărată din poartă Mănăstirii Humor, acum mulți ani. Dar momentul declanșator al colecției a fost un dar primit de la o cunoștință, care mi-a oferit două cămăși bărbăteșți de noapte și un superb chintuș (vestă bărbătească) din Banatul de Câmpie.

În ce costum tradițional vă simțiți cel mai bine, care este portul care se potrivește cel mai bine cu personalitatea dvs.? Vă place o zonă etnografică anume? 

Nu am  preferință pentru un costum anume. Toate îmi plac, important este să fie mărimea mea. Regret nespus uneori că nu am o statură mai minionă, care să îmi permită să îmbrac costume superbe din zona Clujului. Dar în același timp, realizez că mi-ar fi fost prea mari costumele oltenești.

 Care este cea mai frumoasă amintire legată de costumul tradițional, de arta populară? 

Nu aș putea menționa o anumită amintire. Pe toate le iubesc!

Câte piese numără colecția dvs. personală de costume? 

Nu le-am număr.

Care este cea mai veche piesă pe care o aveți în colecție?

Sunt mai multe piese vechi din perioada interbelică.

Inclusiv biroul dvs. de avocat „vorbește” despre pasiunea pentru artă populară. Ce spun cei care vă trec pragul? 

Cei mai mulți clienți care îmi trec pragul sunt încântați de ceea ce văd. Dar fiecare rezonează diferit, în funcție de preocupări.

Sunteți membră și președintă a asociației „Cusături dobrogene“. Care este povestea acestei asociații?

Este o poveste mai lungă. Ca orice lucru bun, și această comunitate a trecut prin transformări, evoluție, definire. Esență acestei comunități constă în bucuria întâlnirilor noastre, întâlniri la care primim pe oricine își dorește să ne fie aproape. Practic, este un loc și un moment al nostru, în care uităm, sau lăsăm la o parte grijile, problemele personale și încercăm să ne bucurăm de magia unei cusături, a unei cămăși studiate, a unei impresii, informații noi aflate din cărți sau de pe internet. Definiția comunității noastre este „bucurie“, și nu lăsăm nimic să întunece zâmbetul nostru. Am organizat împreună pe lângă șezători, diferite excursii în locuri de interes, precum muzee, șezători ale altor comunități din țară, expoziții. Este clar că, motivul pentru care ne întâlnim este pasiunea noastră comună pentru cămașă tradițională. Dar de aici pornesc și altele, dorința de a afla despre tradiții, despre modul de realizare a altor piese de port popular, etc.

Asociația a fost un rezultat al întâlnirilor noastre și realizarea că este o necesitate. Pentru a putea participa la acțiuni de mai mare amploare, trebuia să avem o formă de organizare. Așa am decis să formalizăm această comunitate din care facem parte peste 20 de membre și un membru. Și numărul este în creștere.

Cine poate face parte din „Cusături dobrogene”? E de ajuns să fii pasionat de artă populară că să faci parte din această asociație? 

Oricine își dorește poate face parte din asociație. Doar să conștientizeze că, nu suntem orientate spre zona comercială. Fiecare membru al asociației are la rândul său o altă activitate din care își câștigă existența. Există și doamne care sunt pensionare sau libere de obligații. Nu excludem și posibilitatea comercializării lucrurilor mărunte făcute pentru diferite ocazii festive sau târguri la care suntem invitate. Dar vă asigur că, cine și-a propus să coasă o cămașă, cu greu se va îndură să o înstrăineze. Muncă și sufletul depuse nu pot fi recompensate cu un preț.

Niciuna din noi nu am fost învățate mai înainte de a veni în această comunitate. Toate am învățat împreună. Unele din noi sunt mai îndemânatice și mai talentate, altele se străduiesc mai  mult, dar sub îndrumare, cu ajutorul celorlalte, lucrurile ies mai bine și mai frumoase și încărcate de bucuria întâlnirilor. Insist asupra acestui aspect, pentru că orice lucru făcut cu mâna poartă încărcătură emoțională a stăpânei. Și altfel arată o cusătură realizată cu bucurie și altfel când ești supărat sau întristat. La fel ca atunci când faci o mâncare. Va fi mult mai gustoasă făcută cu bună dispoziție. De altfel, se spune că ar fi bine să nu mănânci mâncarea făcută cu mânie, că este otravă curată. Principiul se păstrează în tot ceea ce faci, inclusiv când cosi o cămașă.

Și da, este suficient să fii pasionat că să poți intra în comunitate. Personal, sfătuiesc pe toți să aibă o pasiune, oricare ar fi ea, în orice domeniu, pentru că pasiunea este garanția tinereții fără bătrânețe.

Share: