Dragobete sau povești de dragoste „scrise“ pe linguri de lemn, la Muzeul de Artă Populară Constanța
Muzeul de Artă Populară din Constanța, fidel misiunii sale de a promova tradițiile și obiceiurile străvechi, invită publicul vizitator, care îi trece pragul, să descopere, începând cu luna februarie, tematica fiecărei luni din calendarul popular, prin mijlocirea unor obiecte de patrimoniu, rod al măiestriei și creativității țăranului român.
Luna februarie îi este dedicată, așa cum e și firesc, lui Dragobete, zeul dragostei la români, sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie. În ton cu tematica lui Făurar, muzeografii constănțeni atrag atenția asupra lingurilor de lemn pe ale căror cozi apar vechi simboluri: păsările, întruchipare primordială a cuplului, mai ales că năvalnicul și chipeșul Dragobete este și protector al înaripatelor vestitoare de primăvară. Pentru că, potrivit tradiției, la această dată, păsările migratoare încep să se strângă stoluri, să se împerecheze și să-și construiască cuiburi.
Pasările, simbol al iubirii
Pe lingurile de lemn, cu cozi cioplite cu măiestrie, Dragobetele ia forma a două păsări, față în față, care, la fel ca tinerii îndrăgostiți. Pe unele linguri este reprezentată o bufniță, simbol al înțelepciunii, care va călăuzi cuplul, iar pe altele apare, deasupra celor două păsări, un simbol solar, care semnifică divinitatea ce protejează tânăra pereche. Aceste întruchipări ale lui Dragobete se regăsesc în cele trei linguri de lemn expuse la Muzeul de Artă Populară Constanța, care ilustrează tematica lunii februarie.
„Lingura din lemn simboliza unitatea familiei și faptul că tinerii care alegeau să pornească pe drumul căsniciei urmau să mănânce «cu aceeași lingură», împărțind toate bucuriile și necazurile vieții de cuplu“, au precizat muzeografii constănțeni.
De aici, până la lingura mirilor sau lingura îngemănată din care mirii mâncau o singură dată în viață, în ziua nunții lor, mai este doar un… singur pas. La acest tip de lingură, păsările stau spate în spate, pentru a se proteja una pe cealalta și a înfrunta pericolele, dedesubtul lor fiind reprezentată o broască, simbol al răului, învins prin puterea dragostei.
În satul românesc tradițional, ziua de 24 februarie era sărbătorită, cu precădere, de către fete și feciori, dar și de către tinerii căsătoriți.