De Ziua Dobrogei, pinacoteca de la Balcic, în premieră, pe simezele Muzeului de Artă Constanța!

Muzeul de Artă Constanța și-a propus să întâmpine așa cum se cuvine Centenarul Marii Uniri și Ziua Dobrogei: prin două expoziții speciale și prin promisiunea de a amplasa, cât mai curând, în fața instituției de cultură, bustul Reginei Maria, realizat între anii 1932-1933 de Oscar Han.

Toate aceste evenimente au în comun o localitate de legendă, de o ireală frumusețe, Balcicul, și destoinicul său primar, Octavian Moșescu (1931-1932 și 1938-1940), cel care, împreună cu frumoasa sa soție, Penca, și fiica lor, Balcica, erau gazdele ospitaliere ale Reginei Maria.

După 78 de ani, din nou pe simeze!

„Aceste două manifestări expoziționale, dar și intrarea în circuit sufletesc a bustului Reginei Maria, pe care îl vom vedea abia în primăvară în exterior, ne prilejuiește un moment de reflecție asupra unei etape extraordinare din arta și cultura noastră, dar și din viața nației, desfășurată între anii 1913 și 1940, perioadă în care Cadrilaterul a aparținut  de România. Acest dublu eveniment este dedicat Marii Uniri de la 1918, dar și Zilei Dobrogei, celor 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu țara. Ne-am permis să evocăm Balcicul, deoarece a fost un moment fast în istoria culturii naționale“, a spus directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu, la vernisajul care a avut loc pe 11 noiembrie.

Cea dintâi expoziție, deschisă în spațiul generos de parterul instituției de cultură, este specială deoarece reunește laolaltă, în premieră după 78 de ani, lucrările de artă care s-au aflat în Muzeul de la Balcic (1938-1940) și care, în prezent, fac parte din patrimoniul Muzeului de Artă Constanța. Este vorba despre 50 de picturi în ulei și peste 30 de lucrări de grafică, semnate de artiștii din acea vreme, unii consacrați, alții mai puțin cunoscuți, iar alții uitați. Se numește „De la Balcic la Constanța. Istoria unei pinacoteci“.

Misteriosul „Fond vechi“

„Legătura dintre noi și Balcic este una dintre cele mai profunde, pentru că, iată, am avut privilegiul ca patrimoniul Muzeului din Balcic, încropit în anul 1937 și care, sigur,  s-ar fi dezvoltat și ar fi devenit un muzeu foarte important al țării, dar a fost închis în 1940, să ajungă aici, datorită primarului de atunci, Octavian Moșescu, care a dispus retragerea tuturor operelor de artă aici, în orașul nostru. Nu exista pe atunci un muzeu de artă, nu exista pinacotecă. Lucrările însă au fost depozitate în diverse locuri, nu neapărat adecvate și, în cele din urmă, în anul 1961, când s-a înființat Muzeul, au intrat în structura acestuia. Dar când eu am venit aici, ca tânăr muzeograf, am întâlnit denumirea de «Fond vechi» și mă tot întrebam ce este cu acest «Fond vechi» văzând multe tablouri de la Balcic. Nimeni nu a putut să mă lămurească, mai ales că alături de «Fondul vechi» era și statuia Reginei Maria, și statuia Reginei Elisabeta, cea care a fost deja amplasată pe malul mării. Erau lucrări cărora nu li se cunoștea nici geneza, nici modul în care au intrat în structura patrimonială a Muzeului. Nu era bine să întrebi de unde vin aceste lucrări, dar, încet-încet, am început să fac cercetări și am aflat că tot acest «Fond vechi» era patrimoniul Muzeului de Balcic, pe care îl prezentăm acum, cu lucrări în această structură, care era structura Muzeului din Balcic“,  a adăugat cunoscutul istoric de artă, dr. Doina Păuleanu.

Ideea de a face un muzeu la Balcic au avut-o mai multe persoane, printre care un alt primar al Balcicului, George Fotino, care împreună cu Elisa Brătianu au avut ideea de a construi în acest loc pitoresc un muzeu de artă, arheologie și etnografie.

„Muzeul din Balcic era o construcție specială (acum nu mai există), care avea o secție de artă, în primul rând, pentru că, de fapt Balcicul a fost descoperit de pictori, deși numele său în antichitate, Dionysopolis, venea de la o sculptură pe care valurile mării au aruncat-o pe țărm, dar mai există și o zonă arheologică, cu obiecte descoperite acolo“, a completat directorul Muzeului de Artă Constanța.

Dr. Doina Păuleanu a afirmat că lui Octavian Moșescu i se datorează inițiativa care a devenit lege, acela de a-i împroprietări pe artiști cu terenuri în așa fel încât ei să-și construiască case și să fie legați de Balcicl. „Nu era nevoie. Artiștii oricum erau legați de Balcic“, a subliniat istoricul de artă constănțean.

Întâlniri boeme la Vila Balcica

Pentru cei care nu știu sau au uitat, iată și o scurtă lecție de istorie a… boemei artistice de la Balcic, spusă de Doina Păuleanu: „Artiștii veneau la Balcic cu o bucurie extraordinară. Balcicul a fost descoperit în anul 1913, se știe, antebelic, de o suită de cinci creatori: Alexandru Szathmary, cel care, de fapt, avea să-i reveleze Reginei Maria Balcicul, Iosif Iser, care a luptat în cel de-al Doilea Război Balcanic, Ion Theodorescu-Sion, Gheorghe Petrașcu și Ipolit Strîmbulescu. După război (n.r. – Primul Război Mondial) au venit toți pictorii aici și unul dintre locurile în care se adunau și stăteau de vorbă, și în care venea și Regina Maria, era Vila Balcica, ce era construită după planurile Henrietei Gibory Delavrancea, de către Octavian Moșescu, bunicul Oanei Maria Cajal, cel care avea o casă care mai există și acum, deschisă total către mare, cu o grădină minunată unde bunica Oanei servea pe toată lumea cu cafele, Lucian Grigorescu venea cu un șirag de guvizi încă vii la gât. Se făceau acolo niște lucruri extraordinare. De fapt, acolo se scria istoria artei românești“.

O perpetuă sursă de inspirație

„Balcicul a fost un loc fast pentru întreaga cultură românească, a fost sudul ei căutat îndelung, a fost acea zonă de lumină și culoare către care artiștii s-au îndreptat întotdeauna, a fost o regăsire, a fost un punct de confluență între Orient și Occident, între această dorință de înnoire și, în același timp, o legătură cu lumea mediteraneană și lumea critică pe care au subliniat-o îndeajuns toți cei care au scris despre Balcic. Iar despre Balcic s-a scris foarte mult și foarte frumos“, a mai spus Păuleanu.

„Balcicul era și o școală, o școală care se valida prin marile expoziții care se organizau în țară, iar Alexandru Busuioceanu, unul dintre cei mai mari istorici de artă ai vremii, scria la un moment dat, în 1938, că Balcicul a invadat toate sălile de expoziții“, a amintit aceasta. De asemenea, aici, la inițiativa primarului Octavian Moșescu, au fost puse bazele unei universități de vară „Coasta de Argint“, unde se făcea cultură, filosofie și estetică și unde veneau marii intelectuali ai vremii. Tot aici apăreau un ziar trilingv, în română, bulgară și turcă.

Aici, în mijlocul orașului, în fața grădinii publice, în dreptul Vilei Balcica, a fost amplasat bustul Reginei Maria, comandat de primarul Octavian Moșescu lui Oscar Han, dezvelit în 1933.

Reginele României, la loc de cinste, pe socluri

Acum bustul se află la Constanța, după ce, decenii întregi a stat „închis“ în depozitele Muzeului de Artă. Expus în holul central al instituției de cultură acesta va fi redat, în curând, circuitului public prin amplasarea sa în fața muzeului constănțean, care își desfășoară  o parte din activitate în spațiul fostei școli „Principele Ferdinand și Principesa Maria“, prima școală românească din Constanța.

De altfel, o altă statuie reprezentând o regină, pe predecesoara Mariei, Elisabeta, regina-poetă Carmen Sylva, a fost redată circuitului public în 2014, prin amplasarea ei pe faleza Cazinoului din Constanța, după ce, ani întregi a stat „exilată“ în subsolul Muzeului de Sculptură „Ion Jalea“.

„Am avut două regine în patrimoniul secret al Muzeului. Nimeni nu știa de ele și nici nu aveam voie să spunem. Dar iată că ele ies în spațiul public, acolo unde trebuie să stea“, a subliniat directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu.

„Un vis turnat în bronz“

Cea de-a doua expoziție, aflată la etajul al treilea, în sala „Alexandru Ciucurencu“, „Un vis turnat în bronz“ are o semnificație aparte deoarece ea poartă semnătura Oanei Maria Cajal, nepoata primarului interbelic al Balcicului, Octavian  Moșescu. Este specială și pentru că este construită în jurul imaginilor bustului Reginei Maria, comandat de bunicul său lui Oscar Han. Este o expoziție de „picto-poeme“, de „puzzle-uri vizuale“ în care, peste bustul Reginei Maria, se suprapun obiecte cu valoare sentimentală care reconstituie istoria și drama unui familii nevoită să-și părăsească „cuibul“ și să nu-i mai pronunțe nicicând numele de teama repercusiunilor.

În cele 23 de colaje realizate în Canada, țara sa de adopție, Oana Maria Cajal a pus pe lângă bustul Reginei Maria, pozele de familie și obiectele cu valoare sentimentală, ceva din culorile puternice ale Balcicului, într-„o frenezie coloristică“, după cum a spus directorul Muzeului de Artă Constanța.

Poveștile copilăriei, regăsite pe simeze

„Este o expoziție personală, deoarece totul aici este personal și faptul că regăsesc toate poveștile copilăriei mele pe simezele acestui muzeu îmi provoacă o mare emoție și aș putea spune că, pentru prima dată când mă întorc în România, de aproape 40 de ani, simt într-adevăr că sunt acasă. Cum nu pot să mă simt acasă când oameni pe care i-am iubit cel mai mult sunt parte din acest spațiu, consider că viețile lor constituie un model cultural, sufletesc, luminos într-o lume care pare că se întunecă din ce în ce mai mult și este un fel de far călăuzitor pe care am simțit nevoia să-l crez, pentru a duce mai departe acest mesaj al bunicului meu, al Balcicului interbelic, care sper să trezească o dorință de frumos, de bine, de valorificare a lucrurilor autentice. Mă apropii de acest ideal cu multă dragoste și smerenie“, a spus Oana Maria Cajal, prezentă la vernisajul din 11 noiembrie.

Când primarul Octavian Moșescu și soția sa au părăsit Balcicul , fiica lor, Balcica, avea doar 10 ani. Dar nu a uitat niciodată cum Regina Maria îi spunea mângâind-o pe creștet „Ce fericită ești că te cheamă Balcica! Ce copil fericit, să porți numele celui mai frumos oraș din lume“. Probabil de aceea, în amintirea reginei de poveste, peste ani, Balcica Moșescu-Măciucă, devenită istoric de artă, și-a numit fiica Oana Maria.

În expoziție se regăsesc imagini cu tava de cafea cu care bunica sa, Penca, o întâmpina pe Regina Maria, în grădina cu smochini și rodii, și pe care așeza mereu scrumiera sub forma de turc de care nu s-a despărțit până la sfârșitul vieții și care acum se află în posesia nepoatei sale. Ca o amintire de mare preț mai păstrează Oana Maria Cajal și iconița cu Sfântul Arhanghel Mihail (a avut-o și la Muzeul de Artă Constanța, la vernisaj) pe care mama sa a primit-o, când a părăsit Balcicul, de la Adrian Maniu, care scrisese pe spate: „Pentru Balcica, pază fericită!“.

În ziua vernisajului, în sala „Alexandru Ciucurencu“ s-a auzit „Ave Maria“, de Schubert, melodia pe care bunica Oanei Cajal, Penca, cu studii de canto la Viena, i-o cânta Reginei Maria.

Expozițiile „De la Balcic la Constanța. Istoria unei pinacoteci“ și „Un vis turnat în bronz“ vor rămâne deschise până pe 5 decembrie.