Pentru cei care doresc să descopere farmecul orașului de altădată, al plajei de la Mamaia sau al Techirghiolului, lucrarea „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații“, scrisă de Ioan Adam, fost secretar al Primăriei, și publicată în 1908, este ceea ce trebuie.

Deși abundă în descrieri prea încărcate de subiectivism, care adesea stârnesc zâmbete condescendente, lucrarea lui Ioan Adam, publicată la Editura „Minerva“ din București și premiată de Academia Română, după cum se precizează pe coperta ediției princeps, abundă în informații valoroase pentru cercetătorii interesați de istoria Dobrogei.

„Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații“ a fost scrisă de Ioan Adam, secretar al Primăriei Constanța, la solicitarea primul prefect al Constanței, Remus Opreanu, care-și dorea „o carte călăuzitoare, pentru îndrumarea vizitatorilor din țară și din străinătate. O lucrare literară bine scrisă, în care să se vorbească atât de orașul nostru cât și despre împrejurimile pline de amintiri istorice“.

De aceea, în prefața lucrării, „O vorbă înainte“, Ioan Adam precizează: „Am scris cartea aceasta, mai întâi ca să plătesc o datorie modestă către Primăria Constanța, dar mai ales, am scris’o, dintr-un sentiment de recunoștință și premărire, față de natura cea frumoasă, care m’a înconjurat prietenește și m’a înnălțat în cei câțiva ani cât am trăit acolo, făcându’mă să uit și să ert celelalte amărăciuni ale vieței…“.

Lucrarea lui Ioan Adam se dorește a fi un ghid cât mai complet. Nimic pare să nu-i scape autorului îndrăgostit de Constanța și de împrejurimile sale. Începe periplul literar cu o întoarcere în trecut, parcurgând „timpul legendelor“ și „timpul istoriei“, pentru a-l încheia în aceeași notă, cu informații despre „populațiunea Dobrogei“ (români autohtoni, mocani, cojani și tătari) și cu „însemnări istorice asupra Dobrogei“. Prezintă clădiri, monumente, locuri și legende, dar și un răsărit de soare, un răsărit de lună – surprins în casa sa, situată pe țărmul șubred al mării, care se lasă treptat în „prăbușituri grozave“ -, iarna pe mare, precum și o călătorie la Constantinopol, pornind din Portul Constanța.

Lupta dintre trecut și prezent

„La Constanța vine lumea de hatârul mărei, totuși, nici orașul în sine nu-i lipsit cu totul de originalitate. (…) Mai întâi te lovește lupta în toate, dintre trecut și prezent. Nicăieri nu s’a putea vedea mai bine încercarea de suprapunere din cele două lumi. Ici vezi case vechi turcești, mai mult improvizate în paiantă, cu balcoane zidite sus și văpsite bizar cu galben sau cu alte culori închise – colo dai de magazii vechi de piatră, cu ferestrele zăbrelite și orbite aproape de păienjeniș, (…) Printre toate aceste ruini și case orientale, se ridică trufaș și tânăr orașul cel renăscut, cu clădiri mari și sprintene, cu lumină multă și năzuință nouă“, scrie Ioan Adam.

Cititorul regăsește descrieri și/ sau imagini ale unor clădiri reprezentative ale Constanței de azi, precum Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, construită între anii 1883-1895, vila Șutu, Hotelul Carol.

Pe vremea când Ioan Adam scria această carte, primul Palat Comunal al urbei devenise de un an „Oficiu Poștal“. Fosta Primărie, transformată în Poștă (azi sediu al Muzeului de Artă Populară), situată pe strada Carol (azi Bd. Tomis), se prezenta ca „o clădire frumoasă și de gust, alcătuită dintr-un amestec curios de stiluri și care-ți dă impresiunea unui fronton de templu maur“. Descrie și clădirea școlii nr. 1 „de băeți și fete“ (azi clădirea veche a Muzeului de Artă), situată tot pe strada Carol, vizavi de hotelul Continental, și care „pare așezată și comodă“, iar despre „plantațiunile din față și grădinițele directorilor“ spune că „dovedesc gust bun și hărnicie din partea dascălilor“.

În 1908, actualul Casino din Constanța se afla în construcție, iar lumea petrecea la vechiul „casin“ făcut numai din lemn, unde vara cânta „una din cele mai renumite orchestre din țară“, angajată de primărie. Despre noua construcție, care o înlocuia pe cea mâncată de vremi, devenită o baracă, autorul „Constanței pitorești“ scria că, deși „trecută prin o mulțime de prefaceri, din cauza capriciilor politice, va ajunge în sfârșit să se înalțe sprintenă și trufașă, pe prispa măreață a umpluturei de bulevard“.

Și amintind de Bulevardul Elisabeta, mai încolo este descris și Monumentul Francez închinat soldaților morți de holeră în timpul Războiului Crimeei, ale căror rămășițe s-au descoperit în 1904, când s-a nivelat terenul în vederea construirii cazinoului.

Haite de câini și lipsa de spații verzi

Ioan Adam nu trece cu vederea nici aspecte mai puțin pozitive ale Constanței: „mulțimea câinilor slobozi, cari trec în haite nesfârșite“ și lipsa spațiilor verzi, în acest sens fiind de părere că „Prima grijă a celor care conduc destinele Constanței ar trebui să fie de-a încadra orașul în parcuri și păduri, ca să-l recucerească din paraginea și dezolarea care-l înconjoară ca o haină sdrențuită“.

Legenda Mamaiei, a Constanței și a lacului Techirghiol

În capitolele dedicate „împrejurimelor Constanței“, autorul prezintă „legenda Mamaiei“, care o cuprinde și pe cea a Constanței, având ca sursă de inspirație cântecul tânguit al unui turc, auzit la cârciuma de la Canara. Conform explicațiilor oferite de un alt turc, Mamaia era văduva unui bei moldovean (termen cu care turcii îi desemnau odinioară pe români), iar fiica sa se numea Dina, Constantina, pe turcește Kiustanda sau Kiustenge și pe grecește Cuștanda. Răpită fiind de pașa din Silistra, Mamaia se roagă la Dumnezeu să-i țină în viață fata care apucase să alerge în mare, pe urmele ei. Dumnezeu îi ascultă rugăciunea, iar Mamaia se transformă într-o brazdă largă de nisip, pe care Constantina alerga fără ca apa mării să o cuprindă.

Un român bătrân, „vechiu dobrogean, de pe vremea turcului”, la fel ca și tată său, îi povestește legenda turcului Techir și a tovarășului său de bătrânețe, Belghir, „o gloabă de cal alb, pe care îl avea din tinereță“, care s-au vindecat după ce și-au afundat picioarele în lacul cu nămol vindecător.

„La Tekir-Ghiol vine lumea pentru toate boalele. Toți cei cari au disperat în viață de puterea doctorilor, se duc acolo ca la ultimul refugiu. Se strâng la un loc reumatici și venerici, schilozi și nevolnici de toate vrâstele“, scrie Ioan Adam.

Întreceri cu cai dobrogeni, pe hipodromul de la Anadalchioi

În „Constanța pitorească“ sunt descrise Băile de Vii, dar și alergările de cai, care se țineau pe hipodromul de la Anadalchioi, pe atunci un sat „curățel, cu clădiri frumoase care-i dau înfățișarea unei aripi de oraș“. Sunt descrise întrecerile cu căruțe, la care erau înhămați doi cai, întrecerile cu cai dobrogeni, mici, dar iuți și rezistenți, călăriți de băieți musulmani cu vârste de 12-13 ani, și cursele soldaților (călărașilor). Pe durata curselor, hipodromul de la Anadalchioi se transformă într-un loc cosmopolit: „Aici îți sună în ureche, laolaltă, graiul tătarului și a grecului, a bulgarului și a evreului, a armeanului și a românului. Apoi, nu tocmai rar, auzi vorbindu-se nemțește, italienește și englezește“.

Pașii îl poartă pe Ioan Adam și la moara de apă de la Mamaia, pe Insula lui Ovidiu, la monumentul și la cetatea de la Adamclisi, dar și la cariera de piatră de la Canara, „exploatată de Construcția portului, pentru lucrările sale“.

„Book Impact – Cartea Dobrogeană“

Ediția anastatică a lucrării „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații“, de Ioan Adam, a văzut lumina tiparului, în anul 2016, la Editura Next Book, la inițiativa Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada“, cu finanțarea Consiliului Județean Constanța.

Volumul face parte din expoziția itinerantă „Book Impact – Cartea Dobrogeană“, organizată de Centrul „Teodor T. Burada“, deschisă în perioada 27 septembrie-10 octombrie, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ Constanța și între 11 și 18 octombrie la Biblioteca Județeană „Panait Cerna“ Tulcea.

Din expoziție fac parte lucrările (ediții anastatice, dar nu numai):

Iată mai jos lista cărților, în ordinea cronologică a apariției edițiilor princeps:

1. „Escursiune agricolă în Câmpia Dobrogei“, de Ion Ionescu (Bucuresci, Tiparul Tribunei Române, 1879; Constanța, Editura Next Book, 2019)
2. „Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele şi viitorul ei“, de baronul d’Hogguer (Bucuresci, Editura Librăriei Socec, 1879; Constanța, Editura Next Book, 2019)
3. „O călătorie în Dobrogia“, de Teodor T. Burada (Iași, Tipografia Națională Strada Alescandri, 1880; Constanța, 2014, 2019)
4. „Ovidiu în exil. Descriere făcută în urma unei visite la Constanța, antica Tomi“, de Bruto Amante. Tradus din limba italiană de Celia Bruzzesi (București, Stabilimentul Grafic „I. V. Socecu”, 1885; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
5. „Simion Licinski, banditul din Dobrogea“, de Zamfir Filoti (extras din ziarul „Românulu“, București, Tipografia „Românulu“, V.C. A. Rosetti, 1889; Constanța, Editura Next Book, 2018)
6. „Excursiuni în Dobrogea“, de Ion P. Licherdopol (București, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, furnizor al Curții Regale, 1900; Constanța, Editura Next Book, 2018)
7. „Contribuțiuni istorice și numele de Dobrogea“, de Virgil Andronescu (Constanța, Tipografia „Ovidiu” H. Vurlis, 1901; Editura Next Book Constanța, 2018)
8. „Amintiri din Dobrogea“ , de Al. Malcoci-Petrescu, avocat în Constanța (Constanța, Tipografia „Aurora”, Frații Grigoriu, 1901; Constanța, Editura Next Book, 2018)
9. „Un dobrogean de baștină despre Dobrogea“, de Constantin D. Benderly (Tipografia G. A. Lăzăreanu, Bucuresci, 1903, ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
10. „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații“, de Ioan Adam (Bucureşti, Editura Minerva, 1908; Constanța, Editura Next Book, 2016)
11. „Constanța și Tekirghiol. Ghid ilustrat 1924“ (Constanța, Institutul Grafic „Albania”, 1924; Constanța, Editura Next Book, 2016)
12. „Povestea neamului românesc“, de I. Popescu-Băjenaru (București, Editura „Cartea românească” S.A., 1925; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
13. „Zile cernite, zile de nădejde“, de Const. N. Sarry (Constanța, Institutul de Arte Grafice al ziarului „Dobrogea Jună”, 1927; Constanța, Editura Next Book, 2018)
14. „Dobrogea. O țară din povești. Vol I“, de I. Simionescu (București, Editura „Cartea românească”, 1928; Constanța, Editura Next Book, 2015)
15. „Cât trebuie să știe oricine despre Dobrogea. Trecutul, prezentul, viitorul“, de Apostol D. Culea (București, Editura Casei Școalelor, 1928; Editura Next Book Constanța, 2019)
16. „Antologia Dobrogei, prozatori și poeți, cu prilejul cincantenarului“ (București, Editura Casei Școalelor, 1928; Constanța, Editura Next Book, 2018)
17. „Cutreierând Dobrogea meridională“, de dr. R. I. Călinescu (București, Editura Adevărul, 1935; Constanța, Editura Next Book, 2019)
18. „Dobrogea românească“, lucrare îngrijită de Elsa și G. Dimitriu-Serea (Editura „Acțiunea românească”, 1938; Editura Next Book Constanța, 2017)
19. „Școala românească dobrogeană de la înființare până la 1938. Monografie. Istoric, documente, diagrame“, de Vasile Helgiu (Constanța, Institutul de
    Arte Grafice „Albania”, septembrie 1938; Constanța, Editura Next Book, 2019)
20. „România cum era până la 1918. Vol. II. Moldova și Dobrogea“, de Nicolae Iorga (București, Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova, 1940; Constanța, Editura Next Book, 2018)
21. „Studiu monografic asupra comunei Ferdinand I (Caramurat) jud. Constanța“, de P-Va Gh. Pușcașu și Gh. M. Pușcașu (Constanța, Tipografia „Lucrătorii asociați”, 1942; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
22. „Mocanii în Dobrogea“, de D. Șandru (Institutul de Istorie Națională din București, 1946; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
23. „Album arheologic. Muzeul Regional al Dobrogei“, de Ioan Micu (Constanța, Tipografia „Lucrătorii asociați”, 1948; Constanța, Editura Next Book, 2017)
24. „Dobrogea“, de dr. C. Brătescu, profesor la Universitatea din Cernăuți din colecția„Cunoștințe folositoare din lumea largă”, Seria C. „Din lumea largă. Sub directiva redacțională a d-lui prof, universitar I. Simionescu”, nr. 7 (f.a; Constanța, Editura Next Book, 2017)

25. „Valori ale culturii de masă în Dobrogea. Școala Populară de Arte și Meserii Constanța“, de Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan (Constanța, Editura Dobrogea, 2009)
26. „Sub semnul unirii. Dobrogea. Centenarul Marii Uniri, 140 ani de la revenirea Dobrogei la țară. 630 de ani de la unirea Dobrogei cu Țara Romînească sub sceptrul lui Mircea cel Bătrân“ (ediție specială revista „Datina“, 2016)
27. „Satul dobrogean de la Dunăre în oglinda timpului“, de Aurelia Lăpușan (Constanța, Editura Next Book, 2019)
28. „Comorile uitate ale Dobrogei“ (Constanța, Editura Next Book, 2020).

Proiectul editorial cu volume anastatice a fost lansat sub directoratul Doinei Voivozeanu fiind coordonat de conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan, iar actualului director interimar al Centrului Cultural „Teodor T. Burada“, Ștefania-Laura Abibula-Stroe, îi revine meritul de a reuni aceste realizări sub genericul „Book Impact – Cartea Dobrogeană“.