Coautor fără voie, fără nume. Proprietatea intelectuală, o sintagmă de dânșii eludată
S-a înrădăcinat la noi, în România, ca o buruiană rea, greu de stârpit, ideea că tot ceea ce este online este gratis și se poate posta, reposta, distribui și redistribui la infinit, fără nicio obligație. Ba chiar se și poate însuși. Se fură identități, fotografii de profil, de ce nu s-ar fura și „fleacuri“, adică cuvinte.
Întâlnim pe rețelele de socializări, „cugetări“ care ne lasă să credem că sunt ale celui care le postează. Dar dacă cercetezi puțin în memorie și verifici pe „google“ afli că paternitatea lor este alta.
Detest hoția! Hoția pe care alții o practică pentru a se îmbogăți, pentru a-și crea o imagine pozitivă. Mai ales la noi, hoția intelectuală este „la modă“, la cel mai înalt nivel. Cine nu a auzit de scandalul tezelor de doctorat plagiate?
Mă uimește, mă dezamăgește și mă întristează profund că această plagă a furtului intelectual s-a răspândit ca o boală molipsitoare printre colegii de breaslă. Care înțeleg să facă presă copiind, cuvânt cu cuvânt, ideile altui coleg, fără ghilimele, fără a cita măcar sursa.
Pot trece cu vederea faptul că un coleg s-a inspirat în scrierea unui articol pornind de la structura unui alt articol, chiar dacă însăși această structură reprezintă în sine o notă de originalitate. Pentru că modul în care este ierarhizată informația într-un articol, modul în care alegi să-i construiești eșafodajul, e ceva personal, pentru că, slavă Domnului, suntem unici.
Dar să-ți auzi propriile cugetări, așternute nu pe hârtie, ci postate în mediul online, scrise dintr-o suflare, să le auzi în ceea ce s-a vrut a fi un reportaj mi se pare de-a dreptul halucinant. Le-am auzit deunăzi într-o emisiune difuzată pe TVR1, dar și pe TVR Internațional: „Fan Urban“, ediția din 12 martie 2021.
Mi-am recunoscut propriile cuvinte, pentru că le-am scris, repet, dintr-o suflare, la cald, la scurt timp după ce am aflat vestea că Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța, a părăsit lumea aceasta. Aceste cuvinte, rod al propriilor trăiri, al experiențelor personale, au fost folosire într-un reportaj, fără a fi întrebată, fără a mi se atribui, fără a fi citată sursa articolului, site-ul culturaconstanta.ro, fără a mi se pomeni numele.
Așadar, aceste cuvinte, scrise și publicate pe 23 decembrie 2020, în articolul„Doliu în cultura constănțeană. S-a stins Doina Păuleanu“, au fost însușite de autorul reportajului respectiv, care după cum reiese din prezentarea producătorului și prezentatoarei emisiunii Fan Urban, Mimi Necula, se numește Adrian Bodonea.
Iată cum își prezintă colegul Mimi Necula, pe pagina sa de Facebook, „Mulțumiri deosebite (…) și colegului meu, Adrian Bodonea, datorită căruia vă putem oferi aceste materiale dedicate criticului de arta Doina Pauleanu. Va asteptam sa fiti alaturi de noi, astăzi, 12.03, pe #TVR1, de la 23.40 si de la 1.55, pe TVR Internaţional, pe 19.03, de la 6.20 si pe TVR+“.
Cuvintele preluate textual din articolul meu se regăsesc în print screen-ul parțial al articolului „Doliu în cultura constănțeană. S-a stins Doina Păuleanu“ și sunt subliniate cu roșu. În reportajul „Fan Urban“, acestea pot fi ascultate de la minutul 08.23 la minutul 09.38.
Ascultând cu atenție, am mai observat că mai sus menționatul autor al reportajului, a mai folosită ca sursă de inspirație, în sensul că a copiat cuvânt cu cuvânt, alte două articole semnate Mirela Stîngă.
Astfel, între minutele 05.53- 06.14 se regăsește paragraful din articolul „Maeștri ai picturii moderne românești, pe simezele Muzeului de Artă Constanța“, publicat pe culturaconstanta.ro în data de 19 octombrie 2020: „Periplul prin „Muzeul din depozit“, în compania marilor maeștri, începe cu Theodor Aman. Astfel, în prima din cele patru săli de la parterul muzeului se poate observa talentul de fin portretist al acestui mare artist, care a știut să se exprime la fel de bine și prin culoare și prin gravură“.
Pornind de la cele de mai de sus, mă întreb, oare cei care se dedau la acest tip practici au auzit de deontologie profesională, de drepturi de autor, de proprietate intelectuală?
Articolele pe care le scriu pot fi citite de oricine dorește, pot fi postate pe pagini de Facebook, pot fi citate, dar nu sunt anonime, au o semnătură, adică îmi aparțin. Și orice preluare fără atribuire se numește furt intelectual. Urât, nu?
S-a întrecut măsura. Și de-ar fi fost acesta un caz singular, m-aș fi abținut să scriu despre el. Îmi recunosc frazele și expresiile la radio, la TV și în presa scrisă. Preluate cuvânt cu cuvânt. Am scris pentru a trage un semnal de alarmă.
Vă rog, colegi, țineți la demnitatea voastră și la statutul de jurnaliști, care presupune creație intelectuală. Errare humanum est, perseverare autem diabolicum!
Uneori stau și mă gândesc la cugetarea aceea, atribuită lui Lucian Blaga, „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura“. Și adaug și eu cu amar: dar te poți împăuna, nu?!