Carantină în veacul al XIX-lea:  legitimare, vizită la „dohtor“, baie obligatorie și patru zile izolare

Carantina impusă pentru a preveni răspândirea unei boli contagioase, cuvânt în jurul căruia se iscă aprinse discuții, pe fondul pandemiei Covid-19, nu este o invenție a vremurilor actuale, cum sunt tentați să creadă contemporanii.

În secolul al XIX-lea, când ciuma și holera făceau ravagii, inclusiv pe teritoriul Principatelor Române sau în Dobrogea, aflată sub stăpânire turcească, carantina de la Galați era „renumită în tot Levantul pentru rigoarea ei extremă“ după cum mărturisea, în 1846, inginerul francez Xavier Hommaire de Hell, care a și avut neșansa de „a face cunoștință“ cu ea.

În iarna 1843, turistul italian G. Smancini a străbătut Dobrogea pe ruta Constanţa-Cernavodă, pentru a evita „o carantină de mai multe zile la Galaţi“, scrie Constantin Cioroiu în lucrarea „Călători la Pontul Euxin“. Aceasta explică de ce se fereau călătorii de carantină, citând articolul 196 din Regulamentul Organic. Pe scurt, după ce călătorul se legitima cu pașaportul sau „teșkerlaua“, prezentând actele, era chestionat și supus unei vizite medicale.

În cazul în care se constata că este sănătos, trebuia să predea, pe bază de proces-verbal (tacrir), „hainele, banii, cărțile și altele hârtii“ la carantină, „ca să le cureţe după regulile sănătăţii“. Apoi, trebuia să se spele pe tot corpul într-o încăpere special amenajată în acest scop, după care „va trece în odaia ce i se va da dintr-acel ceas“, pentru patru zile. În cazul în care se dovedea a fi sănătos, putea părăsi camera abia la începutul celei de-a cincea zile, când avea să-și recupereze lucrurile și era liber să-și vadă de treburile sale.

Iată articolul 196 din Regulamentul Organic, reprodus de Constantin Cioroiu în cartea „Călători la Pontul Euxin“: „Verice călător viind în carantină, va fi îndatorat, de este evropian, să-şi arate paşaportul său, iar de este lăcuitor de pe marginea driaptă. a Dunării, trebuie să aibă teşkerlaua dregătorilor locului după cum s-a urmat totdauna. Călătorul după ce va arăta toate pentru câte să va întreba, de care să va alcătui tacrir, să va supune la vizita dohtorului.

De va fi sănătos, să va lua înscris toate hainele lui, bani, cărţi şi alte hîrtii, pe care va fi îndatorat să le dea la carantină ca să le cureţe după regulile sănătății. După aceasta îşi va spăla tot trupul într-o odaie rînduită pentru acest sfîrşit şi îmbrăcîndu-se cu hainele carantinei va trece în odaia ce i se va da dintr-acel ceas.

Cel ce va fi sănătos pînă în al patrulea zi, va fi slobod din începutul cel de a cincilea zi să-şi ia toate lucrurile sale şi să iasă din carantină. Călătorul care nu va voi să se îmbrace cu hainele carantinel va fi îndatorat să-şi dea hainele sale ca să se cureţe după rînduială şi după ce să va supune la toate celelalte formalităţi de mai sus-zise, să va imbrăca în hainele saile într-acelaşi chip curăţite şi va trece în odaia ce i se va da, dintr-acest ceas numai, să vor socoti acele patru ziIe de carantină“.

Sursă foto: Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ Constanța

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *