Învățătorii Paraschiva Gh. Pușcașu și Gheorghe M. Pușcașu, descendenți ai mocanilor stabiliți în comuna Caramurat, actuala Mihail Kogălniceanu, „cuceriți de locurile dragi ale copilăriei“, au simțit nevoia la un moment dat să scrie o lucrare despre localitatea natală, „pentru cunoașterea cât mai completă a acestui sat, menit a deveni primul din Dobrogea sub toate rapoarturile, încununat în ultimul timp și flatat cu numele de sat model“.

Așa a apărut în anul 1942, sub semnătura lor, la Tipografia „Lucrătorii asociați” din Constanța, valorosul „Studiu monografic asupra comunei Ferdinand I (Caramurat) jud. Constanța“ de 216 pagini.

Această „monografie sociologică“, elaborată după metodele lui Stahl și Gusti și terminată în 1940, „tratată după un plan, ce înglobează cele patru cadre: cosmologic, biologic, istoric și psihologic“ este, după cum lasă să se înțeleagă autorii, o completare a monografiei istorice elaborate de Al. Stoian, „tot fecior al satului“.

În anii în care s-a făcut cercetarea pentru acest volum, satul Caramurat era împărțit în trei cartiere: cartierul românesc, cartierul german și cartierul tătaresc.

Scurt istoric

Populat inițial de tătari veniți din Crimeea, care, potrivit legendei, s-au strâns în jurul liderului lor, Cara Murat, adică Murat cel Negru, după Războiului de Independență, satul a cunoscut prosperitatea datorită mocanilor, păstori transilvăneni stabiliți în Dobrogea, „oameni harnici și energici“.

Veniți după Războiul de Independență și până pe la 1880, mocanii au renunțat cu timpul la oierit și s-au dedicat agriculturii.

Printre mocanii majoritari din Săcelele Brașovului s-au numărat și câteva familii de cojeni.

Anterior anului 1877, în Caramurat trăiau, spun autorii, și câteva familii de arabi, negrii precum africanii, care constituiau o notă exotică nu doar prin culoarea pielii, ci și prin faptul că arau  cu cămilele.

Li s-au alăturat germanii, veniți din Basarabia. Câteva familii, vreo șase, au venit odată cu mocanii, între anii 18771-1878, iar alții după Războiul de Independență. Stabilirea lor a schimbat vizibil aspectul satului: „Cartierul nemțesc caracteristic uniformității, care prin lărgimea străzilor și a gospodăriilor, prin curățenia, ordinea și estetica ireproșabilă, face impresia unui mic canton elvețian, cu gospodării vrednice de imitat. Se deosebește imediat prin culorile variate cu care vopsesc casele, culori caracteristice Rușilor, însușite prin traiul în comun în Basarabia. Casele sunt bine zidite, cu curți mari, magazii, grajduri. În ceeace privește ordinea și curățenia exterioară, au fost de invidiat“.

Germanii au constituit sursă de inspirație pentru români, care, „stimulați și veșnic în întrecere cu Nemții, Românii și-au construit case mari, igienice și cu camere multe“.

În anul 1940, majoritatea germanilor au emigrat în Germania, în baza acordului româno-german, în sat rămânând doar cinci familii de nemți. Plecarea lor a lăsat urme vizibile.

„Și-au lăsat gospodăriile de invidiat, uneltele de lucru, vitele frumoase excelând caii ce constituie o fală a satului și totul ce agonisese, plecând acolo unde îi chema glasul sângelui. Au fost scene înduioșătoare, în timpul despărțițirii.

Ca o cristalizare a vieții de belșug ce-au dus aci, e suficient cred, dacă amintesc că unii și-au lăsat în magazii până la 20 vagoane cereale, pătulele pline cu porumb, iar pe masă, în mijlocul casei, cuptorul de pâine caldă, albă ca franzela și crescută aidoma cozonacilor moldovenești, așa cum e obiceiul a se face pâinea aci și Românii venind cu aceleași frumoase obiceiuri din Ardeal. Au fost ocupate aceste splendide și bogate gospodării, de coloniști diferiți: Macedoneni și Români Ardeleni, foști coloniști în Cadrilater. Se constată o schimbare în administrarea acestor gospodării.

Neplăcut se poate observa: a dispărut albul inocent al varului cu care se văruiau zidurile și gardurile gospodăriilor, de câteva ori pe an, la diferite praznice însemnate: Paști, Rusalii, Joia verde, Sf. Anton, Sf. Maria etc.

Porțile cu aspect de cetate, se observă sau căzute, sau lipsă. Ordinea exterioară a gospodăriei nu se mai vede“.

Noiembrie, luna cu cele mai multe nunți 

Chiar și după plecarea majorității germanilor, satul și comuna Caramurat, purtând din 1930 numele de Ferdinand I, au continuat să fie prospere.

„Comuna Ferdinand I, prin așezarea ei, prin terenurile fertile ce posedă și luând de bază și stătea înfloritoare a locuitorilor, este una din cele mai bogate din Dobrogea“, apreciau autorii studiului monografic.

Fiecare gospodărie din Caramurat avea fântână proprie, majoritatea cu cumpănă și restul cu scripete simplu, cu o adâncime variind de la trei la 18 metri.

Oameni harnici, muncind până la epuizare de primăvară până toamna târziu și odihnindu-se (prea mult) iarna, aveau defectul de a se recrea, singura lor bucurie fiind nunțile, organizate mai ales în noiembrie, după ce se terminau muncile agricole. În rest, „nu cunosc plăcerea unei recreații prin călătorii, în locuri climaterice sau balneare, în timpul liber, decât atunci, când au absolută nevoie, prescripție medicală“.

„Book Impact – Cartea Dobrogeană“

Ediția anastatică a lucrării „Studiu monografic asupra comunei Ferdinand I (Caramurat) jud. Constanța“, de Paraschiva Gh. Pușcașu și Gheorghe M. Pușcașu, a văzut lumina tiparului, în anul 2018, la Editura Next Book, la inițiativa Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada“, cu finanțarea Consiliului Județean Constanța, pentru a marca Centenarul Marii Uniri și 140 de ani de la revenirea Dobrogei la țară.

Volumul face parte din expoziția itinerantă „Book Impact – Cartea Dobrogeană“, organizată de Centrul „Teodor T. Burada“. Expoziția a fost deschisă în perioada 27 septembrie-10 octombrie, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ Constanța,  apoi la Biblioteca Județeană „Panait Cerna“ Tulcea, între 11 și 18 octombrie după care, în perioada 24-31 octombrie poate fi văzută la Biblioteca Națională a României.

Din expoziție fac parte lucrările (ediții anastatice, dar nu numai):

Iată mai jos lista cărților, în ordinea cronologică a apariției edițiilor princeps:

1. „Escursiune agricolă în Câmpia Dobrogei“, de Ion Ionescu (Bucuresci, Tiparul Tribunei Române, 1879; Constanța, Editura Next Book, 2019)
2. „Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele şi viitorul ei“, de baronul d’Hogguer (Bucuresci, Editura Librăriei Socec, 1879; Constanța, Editura Next Book, 2019)
3. „O călătorie în Dobrogia“, de Teodor T. Burada (Iași, Tipografia Națională Strada Alescandri, 1880; Constanța, 2014, 2019)
4. „Ovidiu în exil. Descriere făcută în urma unei visite la Constanța, antica Tomi“, de Bruto Amante. Tradus din limba italiană de Celia Bruzzesi (București, Stabilimentul Grafic „I. V. Socecu”, 1885; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
5. „Simion Licinski, banditul din Dobrogea“, de Zamfir Filoti (extras din ziarul „Românulu“, București, Tipografia „Românulu“, V.C. A. Rosetti, 1889; Constanța, Editura Next Book, 2018)
6. „Excursiuni în Dobrogea“, de Ion P. Licherdopol (București, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, furnizor al Curții Regale, 1900; Constanța, Editura Next Book, 2018)
7. „Contribuțiuni istorice și numele de Dobrogea“, de Virgil Andronescu (Constanța, Tipografia „Ovidiu” H. Vurlis, 1901; Editura Next Book Constanța, 2018)
8. „Amintiri din Dobrogea“ , de Al. Malcoci-Petrescu, avocat în Constanța (Constanța, Tipografia „Aurora”, Frații Grigoriu, 1901; Constanța, Editura Next Book, 2018)
9. „Un dobrogean de baștină despre Dobrogea“, de Constantin D. Benderly (Tipografia G. A. Lăzăreanu, Bucuresci, 1903, ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
10. „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații“, de Ioan Adam (Bucureşti, Editura Minerva, 1908; Constanța, Editura Next Book, 2016)
11. „Constanța și Tekirghiolul. Ghid ilustrat pentru vizitatori 1924“, de Th. Ionescu și I.N. Duployen (Constanța, Institutul Grafic „Albania”, 1924; Constanța, Editura Next Book, 2016)
12. „Povestea neamului românesc“, de I. Popescu-Băjenaru (București, Editura „Cartea românească” S.A., 1925; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
13. „Zile cernite, zile de nădejde. Scrisori din captivitate“, de Const. N. Sarry (Constanța, Institutul de Arte Grafice al ziarului „Dobrogea Jună”, 1927; Constanța, Editura Next Book, 2018)
14. „Dobrogea. O țară din povești. Vol I“, de I. Simionescu (București, Editura „Cartea românească”, 1928; Constanța, Editura Next Book, 2015)
15. „Cât trebuie să știe oricine despre Dobrogea. Trecutul, prezentul, viitorul“, de Apostol D. Culea (București, Editura Casei Școalelor, 1928; Editura Next Book Constanța, 2019)
16. „Antologia Dobrogei, prozatori și poeți, cu prilejul cincantenarului“, întocmită de Al. Lascarov Moldovanu și Apostol D. Culea (București, Editura Casei Școalelor, 1928; Constanța, Editura Next Book, 2018)
17. „Cutreerând Dobrogea meridională“, de dr. R. I. Călinescu (București, Editura Adevărul, 1935; Constanța, Editura Next Book, 2019)
18. „Școala românească dobrogeană dela înființare până la 1938. Monografie. Istoric, documente, diagrame“, de Vasile Helgiu (Constanța, Institutul de
    Arte Grafice „Albania”, septembrie 1938; Constanța, Editura Next Book, 2019)
19. „Dobrogea românească“, lucrare îngrijită de Elsa și G. Dimitriu-Serea (Editura „Acțiunea românească”, 1940; Editura Next Book Constanța, 2017)
20. „România cum era până la 1918. Vol. II. Moldova și Dobrogea“, de Nicolae Iorga (București, Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova, 1940; Constanța, Editura Next Book, 2018)
21. „Studiu monografic asupra comunei Ferdinand I (Caramurat) jud. Constanța“, de Paraschiva Gh. Pușcașu și Gheorghe M. Pușcașu (Constanța, Tipografia „Lucrătorii asociați”, 1942; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
22. „Mocanii în Dobrogea“, de D. Șandru (Institutul de Istorie Națională din București, 1946; ; Constanța, Editura Next Book, 2018)
23. „Album arheologic. Muzeul Regional al Dobrogei“, de Ioan Micu (Constanța, Tipografia „Lucrătorii asociați”, 1948; Constanța, Editura Next Book, 2017)
24. „Dobrogea“, de dr. C. Brătescu, profesor la Universitatea din Cernăuți din colecția„Cunoștințe folositoare din lumea largă”, Seria C. „Din lumea largă. Sub directiva redacțională a d-lui prof, universitar I. Simionescu”, nr. 7 (f.a; Constanța, Editura Next Book, 2017)

25. „Valori ale culturii de masă în Dobrogea. Școala Populară de Arte și Meserii Constanța“, de Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan (Constanța, Editura Dobrogea, 2009)
26. „Sub semnul Unirii. Dobrogea. Centenarul Marii Uniri, 140 ani de la revenirea Dobrogei la țară. 630 de ani de la unirea Dobrogei cu Țara Romînească sub sceptrul lui Mircea cel Bătrân“ (ediție specială revista „Datina“, 2016)
27. „Satul dobrogean de la Dunăre în oglinda timpului“, de Aurelia Lăpușan (Constanța, Editura Next Book, 2019)
28. „Comorile uitate ale Dobrogei“ (Constanța, Editura Next Book, 2020).

Proiectul editorial cu volume anastatice a fost lansat sub directoratul Doinei Voivozeanu fiind coordonat de conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan, iar actualului director interimar al Centrului Cultural „Teodor T. Burada“, Ștefania-Laura Abibula-Stroe, îi revine meritul de a reuni aceste realizări sub genericul „Book Impact – Cartea Dobrogeană“.