Când femeile nu vor mai vopsi ouă, lumea se va sfârși

În Săptămâna Mare, pe lângă curățirea casei, trupului și sufletului, un rol important îl are pregătirea bucatelor tradiționale, cinstea mesei de Paște.

Joia Mare și Sâmbăta sunt activități dedicate vopsitului și încondeiatului ouălor. Există și opinii conform cărora ouăle se înroșesc numai în Vinerea Marea, pentru că atunci a curs sângele Mântuitorului.

Oul simbolizează mormântul lui Hristos, dar și începătura unei noi vieți, adică a Învierii.

Legenda ouălor roșii și „împestrițate“

De altfel, culoarea consacrată a ouălor de Paști este cea roșie, pentru că aceasta amintește de sângele scurs din rănile lui Iisus. O veche legendă spune că Maica Domnului s-ar fi dus la prigonitorii lui Iisus cu un coș de ouă, pentru a-i îndupleca să nu-L mai chinuie pe preaiubitul său Fiu. Coșul l-a pus la picioarele crucii pe care era răstignit Hristos, iar sângele care s-a scurs din picioarele și mâinile Sale pironite pe cruce s-a scurs în coș, moment în care unele ouă s-au făcut complet roșii, iar altele doar s-au „împestrițat“. Atunci Iisus ar fi spus: „De acum înainte să faceți și voi ouă roșii și împestrițate întru aducere-aminte de răstignirea, așa cum am făcut și eu azi!“.

De atunci, datina înroșirii și „împestrițării“ ouălor s-a perpetuat până în zilele noastre.

De la monocrom la policrom

Chiar dacă roșul este culoarea consacrată, cu timpul au început să se vopsească și alte culori. Acestea, la fel ca și roșul, erau obținute pe cale naturală, din fierturi, de plante (frunze, flori, rădăcini) și scoarță de copac, după rețete vechi păstrate cu sfințenie și transmise din generație în generație.

Potrivit specialiștilor Muzeului de Artă Populară Constanța, pe cale naturală se obțineau cinci culori, cu nuanțe diferite: galben, verde, roșu, albastru și negru. Aceste culori se regăsesc și pe ouăle încondeiate, la realizarea cărora, pe lângă zemurile colorate, se folosește și ceara curată de albină în care se înmoaie condeiul cu care se trasează liniile și motivele decorative. De o rară și ireală frumusețe, ouăle încondeiate, înnobilate cu motive ancestrale, dintre care se remarcă în mod deosebit Crucea Paștelui, spicul de grâu, calea rătăcită și frunza de stejar, alături de o mulțime de motive geometrice, se mai numesc și ouă „muncite“ sau ouă „necăjite“. Acești termeni arată și efortul pe care îl depun femeile care le încondeiază, dar și „chinul“ la care sunt supuse ouăle, pictate cu ceară și scufundate rând pe rând în vasele cu culori diferite, de la culoarea cea mai deschisă (galbenul) până la cea mai închisă (negrul).

Încondeierea se face întotdeauna pe oul golit de conținut (o mică perforație se face la unul dintre capete, care ulterior se va astupa cu ceară) și foarte bine spălat în interior cu un degresant puternic și oțet. De altfel, aceste ouă au doar funcție decorativă ocupând un loc pe masa Paștelui, spre deosebire de ouăle monocrome, vopsite pentru a fi consumate ca aliment ritualic.

oua paste muzeul de arta populara constanta

„Deși în prezent încondeierea ouălor este asociată cu Bucovina, acest vechi meșteșug a fost răspândit aproape pe tot cuprinsul țării fiind practicat și în Țara Vrancei, Ținutul Branului, sudul Olteniei și Munteniei“, au menționat specialiștii Muzeului de Artă Populară Constanța, pe pagina de Facebook a instituției de cultură.

Ouăle… imprimate din Dobrogea

Pe lângă aceste ouă, există și ouă cu motive imprimate direct din natură, cum ar fi frunza de pătrunjel.

„În Dobrogea încă se mai practică vopsitul ouălor cu culori naturale, ouăle fiind colorate în zeama în care s-au fiert foi uscate de ceapă galbenă, pentru culoarea galbenă, sfeclă, varză roșie sau foi de ceapă roșie, pentru nuanțe de roșu. Tot în Dobrogea se obișnuiește ca pe ouăle fierte în prealabil să se imprime frunze de verdețuri comestibile de sezon. În acest scop, oul cu frunza perfect întinsă se leagă bine într-un material subțire, după care este introdus în culoarea dorită. După ce se scoate din lichidul colorat, conturul frunzei rămâne imprimat pe ou“, se arată pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Populară Constanța.

Înainte de a fi ciocnite, pentru a fi consumate, ouăle vopsite, alături de pască, friptură de miel și vin roșu se duc la biserică, în noaptea de Înviere, în coșuri de nuiele, pentru a fi sfințite după încheierea Sfintei Liturghii.

Cojile colorate, Paștele Blajinilor și sfârșitul lumii

Cojile ouălor vopsite, dar și a cele a ouălor care s-au folosit la prepararea bucatelor tradiționale de Paște nu se aruncă, ci se pun pe o apă curgătoare. Timp de o săptămână ele vor pluti până vor ajunge la Apa Sâmbetei care trece prin ținutul locuit de Blajini sau Rocmani. Iar atunci când ei le vor vedea vor ști că a venit Paștele. Atunci va avea loc și Paștele Blajinilor.

Conform unei vechi legende, atunci când femeile nu vor mai vopsi ouă, lumea se va sfârși, pentru că Necuratul roade într-una furcile de ceară pe care se sprijină pământul. Se oprește din lucrarea sa distrugătoare doar când vede cojile de ouă aruncate pe Apa Sâmbetei. Atunci cade într-o admirație nătângă, timp în care furcile de ceară cresc la loc.

Pentru ca tradiția vopsirii și încondeierii ouălor, mamelor își învață copiii de mici să ducă obiceiul străbun mai departe.

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *