Au început zilele Babei Dochia. Tu ce zi ți-ai ales?

1 Martie este o zi cu multiple semnificații. Se consideră că azi este prima zi de primăvară, deși primăvara astronomică este sărbătorită abia pe 20 martie, la echinocțiu. Cert este că această zi este o considerată a fi o dată pentru un nou început. Înainte, romanii sărbătoreau pe 1 martie Anul Nou și tot acum în satul tradițional se începeau pregătirile pentru noul an agrar, care debuta pe 9 martie, de Mucenici sau Sfințișori, când se scoatea plugul pentru a trage prima brazdă.

Tot pe 1 martie, în calendarul creștin este prăznuită Sfânta Muceniță Evdochia, iar în cel popular este sărbătorită Baba Dochia. Primele zile ale lunii martie sunt schimbătoare, când cu soare, când cu nori, când cu ploaie, când cu lapoviță. La fel se spune că este și Baba Dochia, capricioasă, mereu nemulțumită.

Zilele  Babei 

„În calendarul popular, primele zile ale lunii martie îi sunt dedicate Babei Dochia, căreia în unele zone i se mai spune și Baba Marta. Zilele Babei sunt 7, 9, 12 (precum lunile anului, 6 bune și 6 rele) sau chiar 14, timp în care vremea este capricioasă, schimbătoare. Există și zone etnografice în care se consideră că zilele Babei pot începe mai devreme, la sfârșitul lui februarie sau mult mai târziu, în primele 9 zile din Postul Paștelui, a zecea zi fiind ziua Babei Dochia.

Cei mai mulți socotesc însă că zilele Babei Dochia încep de la 1 martie și se termină la Sfințișori sau Mucenici, pe 9 martie, zi în care scade autoritatea bătrânei Marta și începe dominația moșilor care scot căldură din pământ și alungă frigul. Această variantă e considerată cea mai plauzibilă socotind că data de celebrare a Babei Dochia, personaj din panteonul românesc, reprezentând anul vechi, se suprapune peste data de celebrare a cuvioasei mucenițe Evdochia din calendarul creștin, care a trăit pe vremea împăratului roman Traian“, se arată pe site-ul Muzeului de Artă Populară Constanța.

Plecând de la aceste zile, numite tradițional ale Babei Dochia, există obiceiul ca fiecare membru al familiei să aleagă una dintre aceste zile, pentru ca a afla cum le va merge în acel an. Cum va fi vremea în ziua aleasă așa îi va fi și inima.

Dochia, o tânără preafrumoasă sau o bătrână ursuză?!

În tradiția populară, pe seama Dochiei circulă mai multe legende. În unele dintre ele, Dochia este o tânără fecioară, iar în altele este o femeie bătrână și ursuză. În altele, mai puține la număr, ea este o bătrână milostivă care se roagă pentru păcatele oamenilor.

„Conform unei legende din prima categorie, Dochia era preafrumoasa fată a lui Decebal, care fugind din calea împăratului Traian, pe muntele cel sfânt al dacilor, Ceahlău, împreună cu oile sale, s-a rugat fierbinte zeului Zamolxe să o scape de învingătorul poporului său. Zeul, ascultându-i ruga, a transformat-o pe ea și pe oile sale în stânci.

În celelalte legende care au în prim-plan pe baba cea înrăită de vreme, Dochia apare ca fiind o soacră rea care își supune nora cea tânără și frumoasă la tot felul de probe imposibil de rezolvat fără intervenție divină. În unele variante ea își trimite nora cu oile la păscut, la sfârșitul lui februarie, cu porunca de a-i toarce un caier de lână și de a-i aduce fragi proaspeți. Milostivindu-se de tânăra fată greu încercată de femeia cea hapsână Dumnezeu a trimis un înger care a tors în locul ei caierul și i-a dat nurorii fragi, pe care să-i ofere soacrei.

Crezând că a venit primăvara, Baba Dochia și-a luat turma de oi și caierul de lână și îmbrăcându-se cu 9 (sau 12) cojoace a început să urce pe munte. În unele variante ale acestei legende, Dochia a lepădat aceste cojoace, rând pe rând, până a rămas doar în cămașă, din cauza unei ploi mocănești care i-a udat în fiecare zi câte un cojoc, iar în alte variante a renunțat la ele din cauza căldurii excesive. Apoi, dând un frig puternic, Baba Dochia și oile sale au înghețat transformându-se în pietre“, explică specialiștii muzeului constănțean de etnografie.

Predicții legate de vreme

Referitor la schimbătoarele zile ale lunii martie, numită în popor și Mărțișor, se zice că dacă în aceste zile ninge, Baba Dochia își scutură cojoacele. Se mai zice că dacă de 1 martie, când e ziua Babei Dochia, va fi frig și va ninge, primăvara va fi friguroasă, iar dacă vremea va fi mai blândă, atunci și primăvara va fi mai frumoasă. Dacă va ploua, e semn de an îmbelșugat.

Legenda mărțișorului

Tradiția mărțișorului este legată tot de Baba Dochia. Se spune că mergând ea cu oile la munte, a luat cu sine și un caier de lână, torcând un fir roșu și unul alb, pe care le-a unit, simbolizând funia anului.

O altă legendă spune că suind cu turma la munte, chiar de ziua ei, pe 1 martie, Baba Dochia a găsit jos o para, adică o monedă, și i-a făcut o gaură legând-o cu un fir de lână tors de ea. De aici, obiceiul ca de 1 martie, părinții să le lege copiilor, băieți sau fete, o monedă găurită de aur sau de argint la mână sau la gât. Moneda era atârnată de o cordea roșie sau din două fire răsucite din mătase sau lână albă și roșie. Moneda putea fi înlocuită și cu o cruciuliță sau cu o iconiță. Se purta la gât, la mână, iar mult mai târziu a început să fie purtat la piep.

Mărțișorul era dăruit pe 1 martie, înainte de a răsări soarele. El avea rol de amuletă protejând în special de soarele periculos al lunii martie, de unde și zicala „Cine poartă mărțișoare nu va fi pârlit de soare“. Mărțișorul proteja și de deochi existând totodată credința că cel care îl va purta va fi frumos ca florile, sănătos, plăcut și iubit.

Mărțișorul era purtat un număr de zile, apoi el era legat de ramura unui pom tânăr sau se agăța de primul copac înflorit întâlnit în cale. Uneori el era păsrat până la venirea berzelor, moment în care era aruncat în direcția păsărilor spunând „Na-ți negrețele și dă-mi albețele“.

(Imaginea care ilustrează acest text face parte din fotografiile realizate la Târgul de Mărțișoare, ediția 2018, organizat de Muzeul de Artă Populară Constanța)