Alexander Hausvater: „Teatrul adevărat modifică cumva felul în care gândim și felul în care ne tratăm unii pe alții“
Cunoscutul și apreciatul regizor Alexander Hausvater a conferențiat la Constanța, pe 23 iunie, la un an de la prima sa întâlnire cu iubitorii de teatru. Acum, la ca și atunci, a vorbit în sala „Adrian Rădulescu“ a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie despre teatru din perspectiva vastei sale cariere de regizor pe marile scene naționale și internaționale.
În conferința cu titlul „Pelerinaj prin teatru și viață pe trei continente“, inclusă în cadrul celei de-a III-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru „Miturile Cetății“, organizat de Teatrul de Stat Constanța, Hausvater a vorbit despre „pribegia sa prin diferite forme teatrale“ împărtășind publicului despre experiența sa, despre tipul de spectatori și despre modul de a face teatru în lume. Născut la București, unde a luat contact pentru prima dată cu teatrul, plecat în Israel și „școlit“ în Irlanda, Hausvater a montat la Amsterdam, apoi la Montreal, revenind în țara natală în 1990.
„Născut în Bucureștii anilor 50, când teatrul era de o importanță absolut radicală, ascult mereu ce vorbesc oamenii despre acea perioadă, ce actori extraordinari erau…. Teatrul românesc era inovator din multe puncte de vedere și nu era neapărat bazat pe nume mari de actori. Inovația teatrului românesc la începutul comunismului era uimitoare“, a spus Hausvater.
El a rememorat experiența de spectator în România: „Era senzațional, copil fiind, să văd spectacole clasice, cu actori îmbrăcați în costume elisabethane, dar cu un text shakespearian, cu un public care reacționa la altceva decât la momentul dramatic al unei scene. Exista o legătură teribilă prin subtext, iar probabil cenzura nu își dădea seama, deoarece se gândea că e un text al lui Moliere, a lui Goldoni, a lui Shakespeare (…) Mama mea, tatăl meu erau prietenii multor actori. Mergeam la teatru de două-trei ore pe săptămână și găseam această activitate ca un fel de templu, un fel de loc spiritual în care intri într-un fel și ieși în altul. În timpurile alea, oamenii nu erau ipocriți ca astăzi, când se plictisesc de moarte la un spectacol, dar se scoală în picioare și aplaudă. Oamenii nu se sculau în picioare și poate nu aplaudau, pentru că aveam impresia că ei voiau să continue experiența teatrală dincolo de teatru prin discuții, prin gândire și mai ales printr-o reflecție introspectivă“.
Referitor la teatru, acesta este convins că rolul său este acela de a-i face pe spectatori mai buni, mai îngăduitori unii cu alții.
„Teatrul adevărat e un teatru care modifică cumva felul în care gândim și felul în care ne tratăm unii pe alții, relația care ar exista între un om și altul. Dacă teatrul are un impact asupra cuiva, impactul e să-l facă puțin mai îngăduitor, mai generos, mai bun. Așa că, atunci când familia mea a emigrat în Israel aveam o gândire total elitistă despre ce înseamnă a face teatru și mă gândeam din multe puncte de vedere că oamenii de teatru sunt ca niște călugări care se dedică unui scop mult mai măreț. Nu știam le vremea respectivă că le place și vinul, și whisky-ul…“, a mărturist Hausvater.
În cadrul Festivalului Internațional de Teatru „Miturile Cetății“, ediția 2018, Alexander Hausvater participă cu trei spectacole. Primele două, „Cei doi Kuni Lemel“ și „Balcanicele“, au fost deja prezentate. Al treilea, „Dumnezeul răzbunării“, o producție a Teatrului Evreiesc de Stat, va fi prezentat în penultima zi a evenimentului, marți, 26 iunie, de la ora 21.30, în Piața Ovidiu.
