Adela Moldovan: „Teatrul de păpuși e un izvor de apă cristalină din care trebuie să bei, dacă vrei să devii… om“ 

Pe 12 decembrie, cu doar câteva zile înainte de a împlini 65 de ani, Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de mare“ și-a adăugat în repertoriu un nou titlu pentru cei mici: „Sperietoarea de păsări“, în regia cunoscutei și premiatei actrițe arădene Adela Moldovan, cea care a semnat și scenariul, cu o scenografie semnată de Eugenia Tărășescu Jianu.

Cu prilejul prezenței sale la Constanța, unde, între 15 și 19 noiembrie a susținut și worksphop-ul „Introducere în arta mânuirii marionetelor“, la care au participat actorii Rovena Paraschivoi, Ion Ciolan, Claudia Brădescu, Daniela Vlad,  Daniel Minciună,  Andrei Stroescu, Clara Ghiuvelechian,  Arina Cojocaru și Tiberiu Roșu, actrița și regizoarea Adela Moldovan a acceptat cu acorde un interviu site-ului culturaconstanta.ro, în care a vorbit despre bucuria de a monta la Constanța împărtășind, totodată, gânduri despre marea sa dragoste, numită generic teatru de păpuși.

Știu că vă leagă o mulțime de amintiri de teatrul din Constanța: „Săptămâna teatrelor de păpuși“, precum și întâlnirile cu oameni dragi, care v-au fost și vă sunt mentori sau de care vă leagă o frumoasă și trainică prietenie, precum:  regretata Gigi Nicolau, Aneta Forna Christu, Anaid Tavitian și Eugenia Tărășescu-Jianu. Cum a fost reîntâlnirea cu… Teatrul „Elpis”, după ani distanță?

Venirea mea la Constanța înseamnă împlinirea unui vis, adică aceea de a restitui acestui oraș, atât de drag mie, atât cât pot din fericirea pe care am trăit-o într-o lună de mai 1988, când am jucat aici, pentru prima dată într-un festival național, un spectacol recital (n.r. – „O rază de soare“, recital prezentat în cadrul festivalului „Săptămâna teatrelor de păpuși“), care avea să îmi schimbe total destinul artistic. Am venit cu atâta încredere încât n-am mai simțit tracul întâlnirii cu un colectiv artistic pe care nu-l cunoșteam, ci doar o mare bucurie și mult respect. Am avut dreptate să simt asta.

Cum ați lucrat cu actorii constănțeni? Nu doar la acest spectacol, ci și mai înainte, în cadrul workshop-ului „Introducere în arta mânuirii marionetelor“, la care au participat, alături de cei patru păpușari din distribuția „Sperietorii de păsări”, alți cinci colegi. 

Nu e ușor să animi o marionetă. Trebuie să înțelegi mai întâi un set de reguli care, aplicate, o trezesc la viață, o fac să pășească, să salte, să alerge, să danseze, să fie veselă sau tristă. Atunci când mișcarea reușește, când este credibilă, păpușa devine un obiect trezit la viață care, la rândul lui, dă multă energie și curaj celui care o mânuiește. Îl încântă. Asta s-a întâmplat și cu actorii prezenți la curs.  Unii chiar s-au îndrăgostit de ele, văzându-le atât de expresive. A fost o experiență comună foarte plăcută și, sper, utilă. Adică să se întâlnească fără frică și rețineri, într-un spectacol cu marionete.

A fost o bucurie comună lucrul la spectacolul pus în scenă acum. Am întâlnit actori talentați, doritori de performanță artistică, creativi. Rovena Paraschivoi, Tiberiu Roșu, Daniela Vlad și Claudia Brădescu au dat viață poveștii cu farmec, sensibilitate și dăruire. Le mulțumesc și îi iubesc pentru asta.

Cui se adresează spectacolul „Sperietoarea de păsări”, pe care îl regizați și care va avea premiera duminică, la Teatrul „Căluțul de mare“?

Spectacolul se adresează tuturor celor care cred în poveștile frumoase, sensibile, cu tâlc, cu emoție. Poveștile care, prin deznodământul lor, te fac să vrei să fii mai bun. Asemenea povești pot să se adreseze atât copilului de trei ani, cât și adultului care îl însoțește și care va aprecia sensibilitatea, umorul, duioșia interpretării, dar și virtuozitatea mânuirii.

Sunteți actor-marionetist, dar și regizor. Care dintre aceste două ipostaze vă aduce cea mai mare bucurie?

Cele mai mari satisfacții artistice le-am avut ca actor-marionetist, pentru că am fost recunoscută și recompensată la nivel național și internațional pentru virtuozitate în mânuirea marionetelor. Grație lor am fost invitată la mari festivaluri din Franța, Ungaria, Germania, Spania, Austria, Belgia, Ucraina, Italia și chiar Coreea de Sud.  Acum mă bucur de realizările celor care au învățat de la mine și care cred cu adevărat în magia marionetelor sau a păpușilor.

Ca regizor, am bucuria de a mă implica în „viața“ păpușilor sau marionetelor, mă implic în construcția lor, mă asigur că sunt funcționale, expresive și sunt prima care se bucură de ele înainte de a fi distribuite actorilor. Sunt prima care se bucură atunci când mișcarea păpușilor este credibilă, emoționează.

Cel mai important premiu de regie l-am obținut pentru spectacolul „Crăiasa Zăpezilor“ la Festivalul Internațional al Teatrului „Puck“ din Cluj-Napoca. Spectacolul a fost pus în scenă la Arad, cu trei dintre talentații actori ai Teatrului din care m-am desprins, cândva,  pentru a realiza un spectacol cu marionete, o coproducție franco-română, la Saint-Etienne.

Așadar, nu pot răspunde la întrebare. Cele două ipostaze sunt …trei.  Sunt fericită și atunci când văd o mânuire frumoasă învățată de la mine.

Ați jucat nu doar pe scenele din România, ci și pe cele internaționale, pentru micuții din Franța, Ungaria, Germania… Ați observat diferențe între publicul român și cel străin?

Copiii, de oriunde ar fi, se bucură de spectacolul cu păpuși și marionete. Dacă le place, sunt cuminți, atenți, reacționează frumos. Dacă nu le place, sunt gălăgioși. De foarte multe ori, ei sunt provocați ulterior să deseneze personajele preferate din poveste. Să spună ce le-a plăcut și de ce. Răspunsurile lor sunt mereu sincere și fermecătoare.

Care credeți că este viitorul teatrului de păpuși în aceste vremuri în care ecranul e tot mai prezent în viața copiilor din ce în mai mici?

Teatrul de păpuși este esențial pentru educația estetică, morală. El trebuie să-i învețe pe copii, prin toate mijloacele sale creatoare de miracole, ce este frumosul, bunătatea, sinceritatea, generozitatea, curajul, demnitatea. E un izvor de apă cristalină din care trebuie să bei, dacă vrei să devii… om. Teatrul de păpuși e formula magică prin care înveți să trăiești mai frumos. De aceea, el nu poate, nu are voie să dispară.