„Thetis“, trupa Asociației Nevăzătorilor din România, filiala Constanța, și-a propus, din nou, să dea culoare emoțiilor printr-un nou spectacol, comedia „Micul infern“, de Mircea Ștefănescu.

Regia este semnată de Lidia Șuleru – care a realizat și scenografia –  și de Teodora Sîrbu, care s-a ocupat și de ilustrația muzicală.

„Am ales pentru publicul constănțean o piesă de teatru, comedie care nu s-a mai jucat pe scenele dobrogene. Alături de colega mea, Teodora Sîrbu, manifestăm o grijă permanentă pentru promovarea pieselor de teatru jucate de marii noștri actori, lăsate în fonoteca de aur al radiodifuziunii naționale, comori inestimabile pe care noi, actorii de astăzi, ar trebui să le readucem înaintea publicului constănțean și publicului de pretutindeni“, a spus actrița Lidia Șuleru.

Premiera comediei este programată duminică, 27 noiembrie, de la ora 16.00, pe scena Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de mare“, pe care organizatorii îl consideră colaborator și prieten de nădejde al artiștilor cu deficiențe de vedere.

 

Vor da viață personajelor din „Micul infern“ nevăzători total sau parțial: Liliana Radu – Viorica, Iulian Iova – Sandu, Mariana Globaru – coana Eleonora, Nicolae Rusu – Cornel, Ionel Radu – Mielu, Elena Panait – Didina și Bogdan Ciupic – Kiki.

O viață de om în… trei acte

„Sub îndrumarea mea și a colegei mele, Teodora Sîrbu, actorii au descoperit în timpul repetițiilor sentimente interioare și sarcini fizice, desenând astfel traseul fiecărui personaj cu partituri foarte bine învățate, aducând în scenă acțiunile reale, firești și lejeritatea jocului scenic, necesare pentru reușita acestui spectacol, fără să ducă entuziasmul creator la exagerare. Am asociat textul cu exemplele din viața de zi cu zi și am structurat emoțiile lor.

Piesa «Micul Infern», o comedie scrisă în trei acte, surprinde foarte bine căsnicia unei familii burgheze, care atinge un subiect nemuritor cu urcușurile și coborâșurile unei căsnicii, despre provocările unui mariaj, despre trecerea prin viață de-a lungul unor decenii, cu un umor fin, de bun gust. Piesa în sine este un mesaj umanitar, o comedie care ne arată omul așa cum este prin prisma schimbării și înaintării lui în viață de la tinerețe, maturitate și bătrânețe.

Vom trece cu personajele prin perioada anilor 1904 și 1944, în trei etape, trei acte, o viață de om, în care vom descoperi, iubire, gelozie, înțelepciune, iscusință, chibzuință, copilărie, toate țesute în jurul unei căsnicii, care e închipuită ca «un infern, mai mare sau mai mic, dar din care trebuie mai mult curaj să ieși, decât să intri»“, a mai precizat Lidia Șuleru.

Spațiul scenic, organizat după nevoile actorilor nevăzători

Actrița care lucrează ca voluntar la Asociația Nevăzătorilor, filiala Constanța, a oferit informații și despre scenografie: „Conceptul meu scenografic este bine stabilit: am ales elemente simple pentru decor și recuzită, am organizat spațiul scenic după nevoile actorilor nevăzători. Pentru un ambient perfect am folosit mobilă veche, am dat culoare spectacolului prin elemente de decor bine alese și costume din perioada anilor 1900, pentru a crea ambientul perfect pentru familia Arbore din «Micul Infern». Decorul se schimbă pe parcursul celor trei acte în funcție de trecerea anilor.

Atmosfera, decorul și… nebunia vor descoperi viața lor frumoasă, povestea de iubire care îi ține uniți atâta timp, dar și secretele pe care le ascund!“

Lidia Șuleru: „Se poate face artă de calitate chiar și cu resurse minime“

„Repetițiile s-au desfășurat în sala mare a Asociației Nevăzătorilor din Constanța și împreună am construit fiecare pas scenic, fiecare personaj și nu ne vom opri aici deoarece ei, ce din Trupa «Thetis» sunt oameni care au depășit «a vrea» și au făcut «să fie». Ei sunt un exemplu minunat de supraviețuire umană, de iubire și dăruire pentru Teatru. Vor continua să-și fructifice trăirile, pasiunea, emoțiile, creația, improvizația și curajul de a juca pe scenă la nivel profesionist și vor arăta iubitorilor de teatru, publicului constănțean, dar nu numai, că se poate face artă de calitate chiar și cu resurse minime. Dincolo de scenă, dincolo de replici întâlnirea lor cu publicul este o taină!“.

Teodora Sîrbu „Teatrul jucat a devenit o dorință realizată după mulți ani de teatru ascultat“

 

Despre lucrul cu actorii nevăzători a vorbit și Teodora Sîrbu, cea care s-a ocupat și de regia, alături de Lidia Șuleru, dar și de ilustrația muzicală:

„Lumea nevăzătorilor este un univers special. O lume în care, atunci când ai intrat, este fără putință să o mai părăsești. Când îi descoperi, oameni ca și noi de altfel, te simți strâns legat de ei și cu sufletul plin.

În sine, lucrul cu ei, cu cei lipsiți de vedere este, pe cât de greu, pe atât de împlinitor. De ce e greu? Pentru că, în lipsa văzului, trebuie să găsești un limbaj, o metodă care să îi facă să «vadă» și să înțeleagă ce vezi tu și ce vrei de la ei. Oameni erudiți, citiți, cu un bagaj deosebit de cunoștințe generale, ei iubesc arta, iubesc teatrul și iubesc să joace.

Teatrul jucat a devenit o dorință realizată după mulți ani de teatru ascultat. În tot acest timp, s-a dezvoltat în ei, în actorii nevăzători,  puterea de a îndrăzni, de a se autodepăși, dar mai ales de a se cunoaște trupește prin teatru, deși nu s-au văzut niciodată în oglindă. Așa s-a format trupa «Thetis». Din suflete mari și iubitoare de artă.

 Ei nu joacă de ieri de azi, ci de ani buni împreună. Întâi momente vesele, scheciuri, monologuri, scenete. Apoi, natural, au trecut la piese adevărate. Autori adevarati. «Domnișoara Nastasia», de George Mihail Zamfirescu, «O inspecție școlară», de D. D. Pătrașcanu, «Pygmalion», muzical dupa «My fair lady», «Iată femeia pe care o iubesc», de Camil Petrescu, «Weekend de adio», de Marc Gilbert Sauvajon, iar acum «Micul infern», de Mircea Ștefănescu.

În fiecare an iată, șase ani, câte o premieră. Iar munca lor de fiecare an i-a șlefuit, i-a înaripat, le-a dat sclipirea și puterea de a străluci pe scenă. Pentru că scena este parte din ei acum.

Lipsa văzului nu aduce prejudicii jocului de pe scenă, greu se detectează acest minus.

Ei muncesc mult, ca să poată juca ca și cum ar vedea, și reușesc!

Iar satisfacțiile, ca îndrumător, sunt mari și nu cred că pot fi egalate cu nimic! Au jucat în fața publicului din Constanța, din țară, ba chiar, au reprezentat cu mare succes România, în Festivalul Internațional de la Zagreb“.

Iulian Iova:  „Prin abilitățile noastre dăm sens și esență vieții, jucăm pe scenă cu pasiune și bucurie“

Și președintele Asociației Nevăzătorilor din România, filiala Constanța, Iulian Iova, o vorbit despre trupa „Thetis“ și despre ce înseamnă pentru o persoană cu deficiență totală sau parțială de vedere să joace pe o scenă:

„În spatele spectacolului «Micul Infern» stă o muncă colosală. Povestea și emoțiile sunt esențiale în artă și ne bucurăm că am lucrat cu dorință și bucurie la cel de-al șaselea spectacol. Prin dumneavoastră, spectatorii, teatrul va continua să trăiască!

Pare aproape greu de necrezut că o persoană cu deficiență totală sau parțială de vedere reușește să joace pe scenă fără ca aceasta să se cunoască. Așa este! Trupa «Thetis”» are multe realizări de succes și premii obținute în festivaluri atât naționale, cât și internaționale.

Prin abilitățile noastre dăm sens și esență vieții, jucăm pe scenă cu pasiune și bucurie, iar «metoda teatru»  pentru noi este o cale de a fructifica trăirile, creația, improvizația și, în primul rând, curajul nostru.

În distribuție se prezintă un mix de nevăzători totali și parțiali.  Împreună muncim mult sub bagheta a două profesioniste cu suflete mari, Teodora Sîrbu și actrița Lidia Șuleru. Sunt alături de colegii mei și vreau să cred că în cadrul trupei nu sunt președintele Asociației Nevăzătorilor, ci prietenul lor. Sunt un deschizător de drum și îmi voi călăuzi colegii de trupă cu satisfacția ca fiecare pas să fie o reușită! Este foarte important pentru trupă ca acest spectacol  să fie un succes, iar colegii mei actori să ajungă spre scopul final în ropotele de aplauze ale publicului“.

Intrarea la spectacolul „Micul infern“ este liberă, în limita locurilor disponibile.