A apărut „Enciclopedia de presă a Dobrogei. 1878-1944“
Bibliografia dedicată istoriei ținutului dintre Dunăre și Mare s-a îmbogățit, la finalul anului 2020, cu un nou titlu de referință, „Enciclopedia de presă a Dobrogei. 1878-1944“, apărut sub semnătura aceluiași harnic trio editorial de la Biblioteca Județeană Constanța „Ioan N. Roman“: Corina-Mihaela Apostoleanu, Luminița Stelian și Angela-Anca Dobre.
În cele aproape 500 de pagini ale volumului, tipărit în condiții grafice deosebite la editura „Ex Ponto“, cercetătorul și cel interesat de evoluția presei din acest ținut de la revenirea Dobrogei în granițele țării până în 1944, va regăsi cca. 700 publicații. Acestea nu sunt doar ziare și reviste, pentru că, după cum bine atrage atenția Constantin Cheramidoglu în cuvântul-înainte, „sub umbrela largă a presei dobrogene” apar și publicații periodice (anuare) ale unor școli și licee dobrogene, ale unor asociații profesionale sau ale primăriilor din județele Constanța și Tulcea.
Fiecare publicație are o descriere generală, în care este prezentată orientarea politică (dacă e cazul) și profilul său, frecvența apariției. În cazul publicațiilor mai importante fișa de prezentare oferă, pe lângă descrierea generală, informații despre eventualele modificări în apariție, director, redacție, comitet de redacție, tipografie, format și preț, un loc important fiindu-i dedicat articolului-program, care apare reprodus ca atare.
Cel care răsfoiește consistentul tom va putea observa că în componența titlurilor celor mai multe publicații se face referire directă la Dobrogea, Dunăre, Deltă și Marea Neagră sau la alte toponime specifice. După cum remarcă dr. Luminița Stelian în studiul introductiv „Dobrogea 1878-1944. Spațiu al comunicării presei scrise“, acest lucru înseamnă „nu numai o conștiință regională, cât și apartenența la spațiul românesc așa cum este hotărnicit de acte și tratate internaționale, o întărire a legitimității istorice“.
Presa în limba maternă, necesitate și realitate
Pentru că dintr-o enciclopedie a presei din Dobrogea nu puteau să lipsească publicațiile comunităților etnice (albanezi, armeni, bulgari, evrei, germani, greci, italieni, turci și tătari), acestora le este rezervat un capitol distinct, prefațat de un studiu semnat de dr. Corina-Mihaela Apostoleanu: „Presa în limba maternă: vehicul ideatic și informațional“.
Publicațiile în limba maternă răspundeau unor nevoi inerente unui spațiul multietnic precum pământul dintre Dunăre și Mare.
Pentru că, după cum apreciază dr. Corina Apostoleanu: „În mod cert, în mediul multilingvistic și multicultural dobrogean, orizontul de așteptare al consumatorilor de presă și informație trebuia acoperit, atât de ziarele și revistele în limba română, cât și de cele în limbile materne ale comunităților etnice trăitoare în teritoriu. Fenomenul interesant care se petrece în Dobrogea, din acest punct de vedere, este reprezentat de bilingvismul și, uneori, chiar de trilingvismul unor publicații, ca răspuns la nevoi clare de informare și cunoaștere reciprocă. A-l cunoaște pe Celălalt și prin intermediul presei constituie unul dintre elementele firești ale traiului comunitar armonios în Dobrogea, care avea înscrise în statistici peste douăzeci de minorități etnice, mai cu seamă în perioada interbelică“.
Printre acestea se află și o publicație în limba artificială esperando, „Esperantistul“, supliment al ziarului „Marea noastră“ din care au apărut opt numere în perioada ianuarie 1932-iunie 1934.
„Principala caracteristică a presei dobrogene este că nu are istorie“
„În opinia noastră, principala caracteristică a presei dobrogene este că nu are istorie. Momentul nașterii presei dobrogene este 1878, presa apare odată cu instalarea autorităților române în Dobrogea, cu implementarea cadrului legislativ și economic care susține susține apariția primelor titluri (…) Presa specifică teritoriului dobrogean urmează etapele istorice de dezvoltare ale societății, este un barometru al acesteia și succesiunea de evenimente istorice temporale este reunită cronologic, în care identificăm câteva etape: presa în perioada 1878-1918 și 1918-1944, fiecare etapă cu câteva subdiviziuni ce se corelează mai mult cu parcursul evolutiv al societății românești, în general“, este de părerea coautoarea volumului, Luminița Stelian.
La finalul lucrării este prezentat un index de tipografii. Cele mai multe dintre acestea se regăseau, după cum bine a remarcat și coautoarea Luminița Stelian, pe teritoriul Dobrogei în orașele reședință de județ. Conform acesteia, „Dobrogea este spațiul unde imediat după 1878, tiparul, în speță societățile comerciale tipografice își asumă misiunea formării unei conștiințe publice dobrogene ca parte a conștiinței naționale, precum și dezvoltarea apetenței publice spre o informare completă pe toate planurile, concretizată sub forma presei scrise“.
„Enciclopedia de presă a Dobrogei: 1878-1944“ este un instrument necesar istoricilor, jurnaliștilor și tuturor celor preocupați de istoria și devenirea pământului dintre Dunăre și Marea Neagră. Aceasta reprezintă, după cum se menționează spre finalul volumului, „continuarea unor inițiative de realizare a bibliografiei și istoricului presei dobrogene, datate la finalul anilor 1950, în instituția bibliotecară constănțeană“. În acest context, cele trei autoare ale „Enciclopediei“, Corina-Mihaela Apostoleanu, Luminița Stelian și Anca-Angela Dobre, își exprimă „cuvenita apreciere față de predecesorii bibliotecari aflați la originea prezentului demers istoriografic“: Ion Acel (Aczel), Dumitru Constantin-Zamfir și Octavian Georgescu.
Majoritatea publicațiilor prezentate în „Enciclopedia de presă a Dobrogei” provin din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța, unele dintre ele fiind microfilmate, însă există și titluri care se regăsesc doar la Biblioteca Academiei Române.
În loc de concluzie
„Presa dobrogeană a trăit toate etapele evoluției istorice și sociale a ținutului dintre Dunăre și Mare, a suferit împreună cu locuitorii dobrogeni dramele ocupației străine, ale cenzurii din vremea stării de asediu, dar și crizele economice ce au dus la dispariția unor publicații. A luptat alături de politicienii vremii pentru obținerea drepturilor democratice ale locuitorilor de aici, dar și pentru atragerea atenției guvernanților spre problemele specifice zonei; a criticat abuzurile administrației locale, dar a lăudat pe cei care s-au străduit să ridice nivelul de trai al dobrogenilor. A găzduit în paginile ziarelor încercările literare ale tinerilor intelectuali dobrogeni, dar a publicat pe larg și contribuțiile unor voci autentice, consacrate, ale literaturii române, spre a crea emulația pe care vremurile o cereau“, apreciază Constantin Cheramidoglu în cuvântul-înainte al lucrării.
„Enciclopedia de presă a Dobrogei: 1878-1944“ a apărut cu susținerea financiară a Consiliului Județean Constanța.