„100 de trucuri pentru o relație bună cu copiii“

Inaugurăm  seria cărților dedicate părinților, pentru a crește copii sănătoși din punct de vedere emoțional, dar nu numai, cu un volum scris de Danie Beaulieu, doctor în psihologie.

Cartea, concepută sub forma unui ghid, adresat părinților cu copii cu vârste cuprinse între 0 și 11 ani, se numește „“. Sunt mai mult decât niște trucuri, sunt mai degrabă niște strategii bune de aplicat în relațiile cu odraslele noastre, pe care le-am mai întâlnit și la alți autori (urmează să vi-i prezint altădată). Trucurile nu sunt numerotate (dar o credem pe cuvânt pe autoare că sunt 100, cel puțin). Strategiile sunt structurate în patru capitole, împărțite în subcapitole: 1. „Universul copilului“, 2. „Comunicarea“, 3. „Dezvoltarea unor abilități parentale eficiente“ și 4. „Micile și marile probleme ale copilăriei“.

Copilul, o construcție lego

Autoarea compară ființa umană cu o construcție Lego. Însă, deși îi oferă copilului său toate piesele pe care le considera corecte, părintele uită sau nu-și dă seama că cel mic are deja propriile piese și selectează din piesele pe care părintele i le propune. Iar formarea puiului de om nu se oprește aici, pentru că urmașul nostru va căuta alte și alte piese: la școală, în cercul de prieteni, la televizor, în cărți… Această activitate va dura toată viață.

Și totuși, cel mai bun lucru care ne rămâne de făcut nouă, părinților, este să să-i dăm copilului nostru cele mai bune piese posibile. Și, în plus, să-l ajutăm să-și dezvolte spiritul critic și autonomia, pentru a ști să aleagă piesele potrivite din noianul de piese care îi sunt oferite.

Dr. Danie Beaulieu compară așadar aceste „trucuri“ cu niște piese Lego, adică „instrumente simple și concrete“, pentru a ne ajuta în frumoasa, dar dificila misiune de părinți.

„Cel mai mare succes al unui părinte este să devină… inutil“

Pentru că, mai spune autoarea, datoria unui părinte este să dezvolte încrederea în sine, dar și autonomia copilului, deoarece „se spune că cel mai mare succes al unui părinte este să devină inutil“. Da, inutil, ați citit bine. Adică să-și învețe copilul să fie pe picioarele lui, cum se spune. Bineînțeles că acest proces este îndelungat.

Nu mi-am propus să fac o prezentare exhaustivă a acestei cărți, ci vă voi prezenta câteva „trucuri“ și idei care mi-au atras atenția, la prima lectură.

Ceea ce întărești, se va întări și se va dezvolta (este vorba, în acest context, de comportamentele pozitive), iar ceea ce nu încurajăm, va dispărea.

O altă idee întâlnită de mai multe ori în această carte este cea care se referă la educația prin fermitate. Fermitate cu blândețe, cum tot auzim în ultima vreme.

Așadar, copiii au nevoie să fim fermi cu ei, înțelegând aici să le impunem reguli spre folosul lor, pentru că au nevoie ca un adult să facă acest lucru pentru ei. În acest fel, cei mici se vor simți în siguranță, regulile ferme fiind sinonime cu iubirea.

De aceea, părintele nu trebuie să cadă în  „capcana fericirii“, adică să facă mereu pe placul copilului, pentru a-l face… fericit.

Dacă unui copil îi plac mult dulciurile, vă dau un exemplu, i-ați da să mănânce zilnic numai dulciuri? Nu, nu i-ați da, pentru că știți că un copil nu poate trăi doar cu dulciuri. Nu e sănătos, nici pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. De aceea, trebuie să limităm cantitățile și să stabilim un moment când va avea porția de dulce. Mai târziu, copilul ne va mulțumi.

De aceea, părintele trebuie să impună limite cât mai devreme pentru liniștea sufletească și dezvoltarea personală optimă a copilului.

Cuvintele magice

Atenție însă! A fi ferm nu înseamnă a fi dur. E foarte important să-i spunem cât mai des copilului cuvinte magice, spuse din suflet, nu aruncate într-o doară, cu ochii în telefon sau în tabletă, cuvinte precum: „Te iubesc!“, „Ești important pentru mine!“, „Mă bucur mult că exiști!“.

Cel mai mic pas posibil

Atunci când copilul nu reușeste să facă din prima un lucru aparent banal, nu trebuie să-i spunem:  „Uite ce simplu e, uite cum fac eu“, ci trebuie să-l încurajăm să exerseze, spunându-i: „Știu că e greu. Ia-o de la început și vei reuși“. În acest caz, vorbim de metoda „cel mai mic pas posibil“. Adică, fiecare pas făcut, oricât de mic, ne va aduce mai aproape de obiectivul dorit.

Și adulții pot greși, nu-i așa?

Este important pentru un copil să știe că și noi, adulții, putem greși. De aceea, este bine să ne recunoaștem greșelile în fața copilului, atunci când este cazul. Deoarece, mai devreme sau mai târziu, copiii noștri vor descoperi că nu suntem perfecți, iar acest aspect nu va fi atunci în avantajul nostru. Dr. Danie Beaulieu aduce în discuție strategia „gaura din burtă“. Atunci când un copil greșește și nu vrem ca eșecul să-i submineze încrederea în sine, autoarea sugerează să-i spunem, ceva de genul: „E normal că ai greșit, doar ai o gaură în burtă, nu? Poți verifica. (Gaura din burtă este buricul, v-ați dat deja seama). Oricine are o gaură în burtă poate greși. Uite,și eu am o gaură în burtă“.

Un fluture ce nu trebuie să fie ajutat

Autoarea volumului compară copilul cu un fluture, pe care nu trebuie să-l ajutăm, sub nicio formă să iasă din coconul lui, pentru că, din dorința de a-l ajuta, îi vom face de fapt rău. De aceea, trebuie să lăsăm fluturele să iasă în ritmul lui, să parcurgă etapele necesare pentru a-și atinge obiectivul. Altfel spus, să nu facem noi lucrurile pe care trebuie să le facă odrasla noastră, din dorința de a-l ajuta. Cum ar fi să-i facem noi temele în locul lui.

Devii părinte profesionist începând cu alt doilea copil?!

Se zice că devii părinte profesionist începând cu alt doilea copil. Iar în acest caz, unu plus unu fac trei. Da, ați citit bine. Trei. Pentru că trebuie luată în calcul și interacțiunea dintre ei.

În volum veți găsi și un mesaj scris de un copil pentru părintele său, format din 17 puncte. Vi-l prezint pe primul și pe ultimul. Primul are legătură cu o idee enunțată mai sus. Pe celelalte poate doriți să le aflați singuri.

1. Nu mă răsfățati. Știu foarte bine că nu pot obține tot ce vreau. Încerc doar. Nu vă fie teamă să fiți fermi cu mine. Îmi place mai mult așa, mă simt în siguranță.
2. Amintiți-vă că eu cresc rapid. Este greu să țineți pasul cu mine, dar încercați.

„100 de trucuri pentru o relație bună cu copiii este o carte de doar 136 de pagini care se poate citi pe nerăsuflate, în vreo două ore, doar pentru a vă familiariza cu conținutul ei! Dar, dacă doriți să vă și notați câte ceva din ea (și vă îndemn să o faceți), pentru a putea aplica metodele care v-au reținut atenția, timpul lecturii se va prelungi.

Vă voi prezenta cuprinsul cărții, ca să vă faceți o idee, în cazul în care veți dori să o citiți, ca să aprofundați unul dintre subiecte.

Primul capitol, „Universul copilăriei”, este împărțit în subcapitolele Dezvoltarea copilului de la 0 la 11 ani, Multiplele experiențe de învățare ale copilului (Învățarea controlului de sine și Dezvoltarea abilităților sociale) și Autoanaliza: îl lăsați să învețe singur din propriile experiențe?

Capitolul al doilea, „Comunicarea“, aduce în discuție teme precum: Comunicarea copilului cu părintele și Comunicarea părintelui cu copilul.

Capitolul numărul trei, „Dezvoltarea unor abilități parentale eficiente”, este structurat astfel: Tehnici de întărire a comportamentelor dezirabile, Alte sfaturi utile, Tehnici de stopare a unui comportament indezirabil și Capcane de evitat.

În cel din urmă capitol, al patrulea, „Micile și marile probleme ale copilăriei“, sunt tratate subiecte precum: Hiperactivitate și agitație, Furie, crize și bosumflări, Rivalitatea dintre frați și surori, Când mama și tata se despart. Capitolul se încheie cu o autoevaluare și un plan de intervenție pentru următoarele săptămâni.

Această recenzie a apărut inițial pe canalul YouTube Copacul cu Povești, în varianta audio.